RĂBÓJ, răbojuri, s.n. 1. Bucată de lemn în formă cilindrică sau paralelipipedică pe care, în trecut, se însemnau, prin crestături, diferite calcule, socoteli (zilele de muncă, banii datoraţi, numărul vitelor etc.). ♢ Expr. A şterge de pe răboj = a da uitării; a ierta. (Reg.) A crede după răboj = a crede tot ce se spune. A(-şi) ieşi (sau a scoate pe cineva) din răboj (afară) = a (se) supăra. 2. (Pop.) Socoteală, calcul. Pierdusem răbojul timpului. ♢ Expr. A i se uita cuiva răbojul = a i se uita numărul anilor. 3. Crestătură făcută, ca semn distinctiv, la urechea unei vite. [Var.: răbúş s.n.] – Din bg., scr. raboš.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RĂBÓJ ~uri n. 1) înv. Bucată de lemn pe care se însemnau, prin crestături, diferite calcule (numărul de vite, de zile etc.). ♢ A da pe ~ a da pe datorie. A lua pe ~ a lua pe datorie. 2) înv. Crestătură sau ansamblu de semne făcute pe această bucată de lemn. 3) fig. Intindere pe care sunt lăsate urme. ~ul timpului. 4) pop. Calcul numeric. 5) Crestătură făcută la urechea unui animal domestic pentru a-l putea deosebi. /<bulg., sb. raboš
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
răbój (-oáje), s.n. – Tăbliţă de lemn în care se însemnau cu crestături părţile unei socoteli. – Var. Munt. răboş. Mold., Trans. răbuş. Mr. arăbuş, megl. răbuş. Sl., cf. bg., sb., cr. raboš, sb. rabuš, slov. rabuša, pol. rabuše (Cihac, II, 319; Conev 78), mag. rovas, cf. răvaş. Der. din sl. rabŭ „sclav”, cu suf. -oş (Lacea, Dacor., V, 401) nu pare probabilă fiindcă, după cum bine a văzut Cihac, trebuie să se pornească de la sl. rovŭ „crestătură”, cf. rofii.
(Dicţionarul etimologic român)
răbój s. n., pl. răbójuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RĂBÓJ s. (reg.) răvaş. (Socoteală înscrisă la ~.)
(Dicţionar de sinonime)
RĂBÓJ s. v. calcul, calculare, răvar, socoteală, socotire, socotit.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RĂBÓJ ~uri n. 1) înv. Bucată de lemn pe care se însemnau, prin crestături, diferite calcule (numărul de vite, de zile etc.). ♢ A da pe ~ a da pe datorie. A lua pe ~ a lua pe datorie. 2) înv. Crestătură sau ansamblu de semne făcute pe această bucată de lemn. 3) fig. Intindere pe care sunt lăsate urme. ~ul timpului. 4) pop. Calcul numeric. 5) Crestătură făcută la urechea unui animal domestic pentru a-l putea deosebi. /<bulg., sb. raboš
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
răbój s. n., pl. răbójuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RĂBÓJ s. (reg.) răvaş. (Socoteală înscrisă la ~.)
(Dicţionar de sinonime)
RĂBÓJ s. v. calcul, calculare, răvar, socoteală, socotire, socotit.
(Dicţionar de sinonime)