răcăni dex - definiţie, sinonime, conjugare
RĂCÁN, răcani, s.m. (Depr.) Recrut (în armată). – Probabil contaminare între rec[r]ut şi râtan.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RĂCĂNÍ, pers. 3 răcăneşte, vb. IV. Intranz. A orăcăi. – Rac + suf. -ăni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

răcán (răcáni), s.m. – 1. Brotac. – 2. Recrut. Origine incertă, dar sigur expresivă. După Spitzer, Dacor., IV, 668, de la o rădăcină *rac de origine onomatopeică ca orac în orăcăi. Această explicaţie se potriveşte pentru primul sens; dar al doilea pare că presupune în sursa expresivă un al doilea sens, de „grosolănie, obiect necizelat”, care apare şi în unele cuvinte înrudite, dintre cele ce urmează. Der. de la un lat. raccanus, din raccāre „a răcni” (Puşcariu, Dacor., III, 687-9; REW 7019; Candrea), cf. it. raganello „brotac”, sau din rac „cancer” (Scriban) este îndoielnică. Cf. it. rácano „şopîrlă”, racola „broască”, cuvinte tot expresive (Prati, 808). Der. răcănel (var. Bucov. răcăteţ, racateţ, Trans. racachici), s.m. (brotac): rachet, s.n. (cîntecul broaştei); răchiţel, s.m. (Maram., brotac); răcădui, vb. (Mold., a se răsti la cineva), pe care Tiktin şi Candrea îl leagă în mod greşit de răgădui; răgălie (var. răgăţină, răgăţînă), s.f. (îngrămădire de lemne, buşteni etc., tufă noduroasă), var. probabil prin contaminare cu rădăcină (după Tiktin din sl. rogŭ „corn”); radină (var. ratină), s.f. (Olt., tufă), cu acelaşi schimb din răgacerădaşcă; rătăcană (var. rătăcanie), s.f. (Mold., mărăciniş urît), cu metateză; rătăcănos, adj. (Mold., neregulat); rancote, s.f. pl. (Olt., Trans., rămuriş, crengi), de la aceeaşi rădăcină expresivă, cu infixul nazal; rascote, s.f. pl. (rămuriş), var. cuvîntului anterior; răscoage, s.f. (răchiţică, Epilobium angustifolium). Cf. rătăci.
(Dicţionarul etimologic român)

răcán s. m., pl. răcáni
(Dicţionar ortografic al limbii române)

răcăní vb., ind. prez. 3 sg. răcănéşte, imperf. 3 sg. răcăneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. răcăneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

răcán, răcáni, s.m. (pop.; deprec.) 1. soldat (recrut). 2. pui de broască; linguraş.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
RĂCÁN s. v. recrut.
(Dicţionar de sinonime)

RĂCĂNÍ vb. v. ocăcăi, orăcăi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ra rac raca racan

Cuvinte se termină cu literele: ni ani cani acani