răchițică

RĂCHIŢÍCĂ, răchiţele, s.f. 1. Diminutiv al lui răchită. 2. (La pl.) Mic arbust totdeauna verde, cu tulpina târâtoare, cu fructe roşii, acrişoare, comestibile (Oxycoccus quadripetalus). 3. Arbust cu flori mici, galbene şi cu frunze ascuţite, acoperite pe o parte şi pe alta cu solzi stelaţi care le dau un aspect argintiu (Elaeagnus angustifolia). – Răchită + suf. -ică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RĂCHIŢ//ÍCA ~éle f. (diminutiv de la răchită) 1) Arbust pitic cu tulpina târâtoare, cu frunze eliptice, lucioase şi persistente, cu fructe comestibile, de culoare roşie. 2) Arbust cu flori mici, galbene, ale cărui frunze ascuţite, acoperite pe ambele părţi cu un fel de solzi, au o nuanţă argintie. /răchită + suf. ~ică
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

răchiţícă s. f., g.-d. art. răchiţélei; pl. răchiţéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RĂCHIŢÍCĂ s. (BOT.) 1. (Elaegnus angustifolia) (rar) măslin-sălbatic, (reg.) sălcioară, salcie-dom-nească, salcie-mirositoare, sălciuţă-mirositoare. 2. v. salcie.
(Dicţionar de sinonime)

RĂCHIŢÍCĂ s. v. lozie, mlajă, răchită roşie, răscoage, salcie pletoasă, salcie plân-gătoare.
(Dicţionar de sinonime)

RĂCHIŢÉLE s. pl. v. slăbănog.
(Dicţionar de sinonime)