răcire

RĂCÍ, răcesc, vb. IV. 1. Refl. şi tranz. A deveni sau a face să devină (mai) rece, a(-şi) scădea, a(-şi) micşora temperatura. ♢ Expr. (Tranz.) A-şi răci gura degeaba (sau în zadar, de pomană, de-a surda) = a vorbi fără folos, a insista zadarnic, fără rezultat. ♦ A pierde sau a face să piardă căldura vitală obişnuită (din cauza unei spaime, a unei emoţii etc.); a îngheţa, a încremeni. 2. Intranz. A se îmbolnăvi contractând o răceală (3). 3. Fig. A-şi pierde însufleţirea, interesul (pentru cineva sau ceva); a deveni indiferent; a se înstrăina, a se îndepărta. – Din rece.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RĂCÍRE, răciri, s.f. Acţiunea de a (se) răci şi rezultatul ei. – V. răci.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RĂC//͹ ~ésc tranz. A face să se răcească; a răcori. ♢ A-şi ~ gura degeaba (sau în zadar, de pomană) a vorbi fără nici un rezultat. /Din rece
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A RĂC//Ͳ ~ésc intranz. A contracta o răceală; a se îmbolnăvi de răceală. /Din rece
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE RĂC//Í mă ~ésc intranz. 1) A deveni mai rece; a se răcori. 2) fig. A-şi pierde interesul (faţă de ceva sau de cineva); a deveni indiferent. /Din rece
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

răcí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răcésc, imperf. 3 sg. răceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. răceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

răcíre s. f., g.-d. art. răcírii; pl. răcíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RĂCÍ vb. a (se) răcori, (reg.) a (se) reveni. (Afară s-a mai ~.)
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
A (se) răci ≠ a (se) încălzi
(Dicţionar de antonime)

A răci ≠ a înfierbânta
(Dicţionar de antonime)