răcnire dex - definiţie, sinonime, conjugare
RĂCNÍ, răcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre animale) A scoate strigăte puternice şi prelungi; a rage, a mugi, a zbiera. 2. (Despre oameni) A scoate strigăte puternice; p. ext. a vorbi răstit şi tare, a se răsti (la cineva). – Din sl. ryknonti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RĂCNÍRE, răcniri, s.f. (Rar) Răcnet (2). – V. răcni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RĂCN//Í ~ésc intranz. 1) (despre persoane) A scoate răcnete; a produce sunete puternice şi stridente; a striga; a ţipa. 2) (despre copii) A plânge cu voce tare. 3) (despre animale) A scoate sunete caracteristice speciei; a rage; a mugi; a zbiera. 4) pop. A vorbi pe un ton ridicat; a-şi manifesta nemulţumirea sau mânia prin vorbe răstite; a striga; a ţipa; a vocifera. /<sl. ryknonti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

răcní (răcnésc, răcnít), vb. – A striga, a ţipa, a rage. – Var. răgni. Sl. ryknąti (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 303), c.f. sb. riknuti. – Der. răcnet, s.n. (ţipăt, strigăt); răcnitură, s.f. (strigăt).
(Dicţionarul etimologic român)

răcní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răcnésc, imperf. 3 sg. răcnéa; conj. prez. 3 sg. şi pl. răcneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

răcníre s. f., g.-d. art. răcnírii; pl. răcníri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RĂCNÍ vb. 1. v. striga. 2. v. vocifera. 3. v. răsti.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A răcni ≠ a şopti
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ra rac racn racni racnir

Cuvinte se termină cu literele: re ire nire cnire acnire