răftuleț

RĂFTULÉŢ, răftuleţe, s.n. Diminutiv al lui raft¹. – Raft¹ + suf. -uleţ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

răftuléţ s. n., pl. răftuléţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: ra raf raft raftu raftul

Cuvinte se termină cu literele: et let ulet tulet ftulet