răgușit

RĂGUŞÍ, răguşesc, vb. IV. Intranz. A i se îngroşa şi a-i slăbi cuiva vocea din cauza inflamării laringelui, a coardelor vocale. – Et. nec. Cf. g u ş ă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RĂGUŞÍT, -Ă, răguşiţi, -te, adj. Care vorbeşte sau strigă gros, dogit din cauza inflamării laringelui, a coardelor vocale; hodorogit; (despre vocea oamenilor sau strigătul animalelor; adesea adverbial) îngroşat şi slăbit. – V. răguşi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RĂGUŞ//Í ~ésc intranz. 1) (despre persoane sau despre animale) A-şi pierde claritatea vocii, producând sunete înfundate. 2) (despre glas, voce, sunete) A deveni mai slab şi mai înfundat. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RĂGUŞÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) şi substan-tival (despre fiinţe) v. A RĂGUŞI. 2) şi adver-bial (despre glasuri) Care este îngroşat şi slăbit din cauza unei inflamaţii. Vorbeşte ~. /v. a răguşi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

răguşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răguşésc, imperf. 3 sg. răguşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. răguşeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RĂGUŞÍ vb. (reg.) a sitivi, (Mold. şi Transilv.) a (se) ştiri, (fig.) a se dogi, a se hodorogi. (Ai ~ de tot; i-a ~ glasul.)
(Dicţionar de sinonime)

RĂGUŞÍT adj. 1. (reg.) răgorit. (Om ~.) 2. hârâit, hârâitor, (reg.) siteav, (fig.) dogit, hodorogit, spart. (Un glas ~.)
(Dicţionar de sinonime)