RAMÁ, ramez, vb. I. Intranz. (Rar) A vâsli. – Din fr. ramer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RĂMÁS, (2, 3) rămasuri, s.n. 1. Faptul de a rămâne; rămânere. ♢ Expr. Rămas bun! sau bun rămas! formulă de salut adresată de o persoană care pleacă celui sau celor care rămân. A-şi lua rămas bun = a se despărţi de cineva, a pleca. De ajuns şi de rămas = din plin, din belşug. 2. (Reg.) Rămăşag. 3. (Înv.) Moştenire. – V. rămâne.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RĂMĂŞÍ, rămăşesc, vb. IV. Refl. recipr. (Reg.) A pune rămăşag. – Din rămăşag (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RĂMÁ//S2 ~să (~şi, ~se) v. A RĂMÂNE ♢ ~ de capul meu (al tău, al lui etc.) rămas fără supraveghere; lăsat să acţioneze după plac. Fată ~să fată înaintată în ani şi nemăritată. /v. a rămâne
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RĂMÁS1 ~uri n. 1) v. A RĂMÂNE. ♢ ~ bun (sau bun ~) formulă de salut adresată de cel care pleacă. A-şi lua ~ bun a) a se despărţi de cineva sau de ceva; b) a saluta la despărţire pe cei care rămân. De ajuns şi de ~ din belşug; (foarte) mult. 2) reg. Întelegere între persoane care susţin lucruri contrare şi care se obligă să dea o compensaţie materială celui ce va avea dreptate; rămăşag; pariu; prinsoare. /v. a rămâne
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RAMÁ vb. I. intr. (Rar) A vâsli. [P.i. -mez. / < fr. ramer].
(Dicţionar de neologisme)
RAMÁ1 vb. intr. a vâsli. (< fr. ramer)
(Marele dicţionar de neologisme)
-RÁMA2 elem. -orama.
(Marele dicţionar de neologisme)
ramá vb., ind. prez. 1 sg. raméz, 3 sg. şi pl. rameáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
rămás-bún s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
rămás s. n., (rămăşaguri, moşteniri) pl. rămásuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
bun rămás adj. + s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
rămăşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rămăşésc, imperf. 3 sg. rămăşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. rămăşeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RAMÁ vb. v. lopăta, vâsli.
(Dicţionar de sinonime)
RĂMÁS s. v. rămânere.
(Dicţionar de sinonime)
RĂMÁS s. v. amanet, excedent, gaj, garanţie, moştenire, pariu, patrimoniu, plus, prinsoare, prisos, prisosinţă, rămăşag, rămăşiţă, rest, succesiune, surplus.
(Dicţionar de sinonime)
RĂMĂŞÍ vb. v. paria.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RĂMÁS, (2, 3) rămasuri, s.n. 1. Faptul de a rămâne; rămânere. ♢ Expr. Rămas bun! sau bun rămas! formulă de salut adresată de o persoană care pleacă celui sau celor care rămân. A-şi lua rămas bun = a se despărţi de cineva, a pleca. De ajuns şi de rămas = din plin, din belşug. 2. (Reg.) Rămăşag. 3. (Înv.) Moştenire. – V. rămâne.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RĂMÁ//S2 ~să (~şi, ~se) v. A RĂMÂNE ♢ ~ de capul meu (al tău, al lui etc.) rămas fără supraveghere; lăsat să acţioneze după plac. Fată ~să fată înaintată în ani şi nemăritată. /v. a rămâne
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RĂMÁS1 ~uri n. 1) v. A RĂMÂNE. ♢ ~ bun (sau bun ~) formulă de salut adresată de cel care pleacă. A-şi lua ~ bun a) a se despărţi de cineva sau de ceva; b) a saluta la despărţire pe cei care rămân. De ajuns şi de ~ din belşug; (foarte) mult. 2) reg. Întelegere între persoane care susţin lucruri contrare şi care se obligă să dea o compensaţie materială celui ce va avea dreptate; rămăşag; pariu; prinsoare. /v. a rămâne
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RAMÁ vb. I. intr. (Rar) A vâsli. [P.i. -mez. / < fr. ramer].
(Dicţionar de neologisme)
RAMÁ1 vb. intr. a vâsli. (< fr. ramer)
(Marele dicţionar de neologisme)
-RÁMA2 elem. -orama.
(Marele dicţionar de neologisme)
ramá vb., ind. prez. 1 sg. raméz, 3 sg. şi pl. rameáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
rămás-bún s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
rămás s. n., (rămăşaguri, moşteniri) pl. rămásuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
bun rămás adj. + s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
rămăşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rămăşésc, imperf. 3 sg. rămăşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. rămăşeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RAMÁ vb. v. lopăta, vâsli.
(Dicţionar de sinonime)
RĂMÁS s. v. rămânere.
(Dicţionar de sinonime)
RĂMÁS s. v. amanet, excedent, gaj, garanţie, moştenire, pariu, patrimoniu, plus, prinsoare, prisos, prisosinţă, rămăşag, rămăşiţă, rest, succesiune, surplus.
(Dicţionar de sinonime)
RĂMĂŞÍ vb. v. paria.
(Dicţionar de sinonime)