rămuri dex - definiţie, sinonime, conjugare
RAM, ramuri, s.n. Ramură. – Din lat. ramus. Cf. r a m u r ă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RÁMURĂ, ramuri, s.f. 1. Fiecare dintre ramificaţiile unei tulpini de plantă. ♦ Fiecare dintre ramificaţiile coarnelor cerbului şi ale căpriorului. ♦ Diviziune (secundară) a unui curs de apă principal, subîmpărţire a unui masiv muntos etc. ♦ Diviziune a unei artere, a unui nerv etc. ♦ Fig. Ramificaţie a unei familii, a unui popor. 2. Fig. Diviziune, sector al unei discipline ştiinţifice, al unei activităţi practice etc. – Din ram.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RĂMURÍ, pers. 3 rămureşte, vb. IV. Refl. (Pop.) A se ramifica. – Din ramură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RAM ~uri n. v. RAMURĂ. /<lat. ramus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RÁMUR//Ă ~i f. 1) Fiecare dintre ramificaţiile unei tulpini de plantă; ram. 2) Fiecare dintre ramificaţiile coarnelor unor animale (cerb, căprior etc.). 3) fig. Diviziune a unui întreg (a unei ape curgătoare, a unei căi de comunicaţie, a unui domeniu de activitate etc.); ramificaţie. 4) Diviziune a unei discipline ştiinţifice sau a unei activităţi practice; specialitate; branşă. [G.-D. ramurii] /Din ram, ramuri
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ram (rámuri), s.n. – Creangă. Lat. rāmus (Puşcariu 1428; Tiktin); pentru pl. n., cf. v. it. ramora (Caragaţă, BF, III, 47). După el, s-ar fi putut forma prin sing. analogic ramură (megl. ramură), s.f. (creangă), cf. Byck-Graur 29; Rosetti, II, 159; Graur, BL, V, 75; deşi s-ar putea porni şi de la lat. rāmŭla (REW 7033; Scriban). – Der. (în)rămura, vb. refl. (a se ramifica); rămurea, s.f. (ciupercă, Clavaria botrytis); rămuriş, s.n. (crengărie); rămuros, adj. (cu multe ramuri), pe care REW îl explică prin lat. rāmŭlōsus. – Der. neol. ramifica, vb.; ramificaţi(un)e, s.f., din fr.
(Dicţionarul etimologic român)

ram s. n., pl. rámuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

rámură s. f., g.-d. art. rámurii; pl. rámuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

rămurí vb., ind. prez. 3 sg. rămuréşte, imperf. 3 sg. rămureá; conj. prez. 3 sg. şi pl. rămureáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RAM s. v. cracă, creangă, ramură.
(Dicţionar de sinonime)

RÁMURĂ s. 1. (BOT.) cracă, creangă, (rar) ram. (înv. şi reg.) stâlp, (reg.) ratină, rază, (Transilv.) cloambă, (Transilv., Bucov. şi Olt.) crac. (O ~ de măr.) 2. v. branşă.
(Dicţionar de sinonime)

RĂMURÍ vb. v. ramifica.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ra ram ramu ramur

Cuvinte se termină cu literele: ri uri muri amuri