răntăli
[Conjugare]
răntălí1, răntălésc, vb. IV (reg.) a face dezordine.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
răntălí2, răntălésc, vb. IV (reg.) a prăji; a face rântaş.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
răntălí2, răntălésc, vb. IV (reg.) a prăji; a face rântaş.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)