răntui dex - definiţie, sinonime, conjugare
răntuí (-uésc, -ít), vb. – A despărţi, a separa. Mag. ránt (Gáldi, Dict., 154). În Trans., şi înv., dacă este acelaşi cuvînt cu răntuna, rîntuna, vb. folosit în sec. XVII în Mold., glosat a înfăşura şi explicat de Tiktin şi Candrea prin re – înturna.
(Dicţionarul etimologic român)

rănţuí, pers. 3 sg. rắnţuie, vb. IV (reg.) a se destrăma, a se uza, a se rupe (o haină).
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

răntuí2, răntuiésc, vb. (reg.) a trage, a smuci, a smulge.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
RĂNTUÍ vb. v. deranja, răscoli, răvăşi, zăpăci.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ra ran rant rantu

Cuvinte se termină cu literele: ui tui ntui antui