răpăit dex - definiţie, sinonime, conjugare
RĂPĂÍ, rắpăi, vb. IV. Intranz. (Despre ploaie, grindină etc.; la pers. 3) A se izbi de o suprafaţă tare, producând zgomote dese, scurte şi ritmice. ♦ (Despre oameni) A lovi ritmic în ceva, producând zgomote dese şi scurte. ♦ (Despre gloanţe sau despre arme automate) A ţăcăni, a pârâi sacadat. ♦ (La pers. 3) A trosni. – Formaţie onomatopeică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RĂPĂÍT1 adv. (Rar) Cu zgomote sacadate, scurte şi dese. – V. răpăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RĂPĂÍT2 s.n. Faptul de a răpăi; zgomotul ploii, al grindinii etc. care cade pe o suprafaţă tare. ♦ Succesiune de lovituri ritmice, dese şi scurte; zgomot produs de astfel de lovituri. – V. răpăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RĂPĂÍ răpăie intranz. (despre ploaie, arme etc.) A produce zgomote scurte, dese şi cadenţate; a ropoti. /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

răpăí (-ăiésc, răpăít), vb. – A ropoti, a plescăi, a tropoti. – Var. ropoi, răpăni. Creaţie expresivă, cf. dupăi, tropăi. – Der. răpăială, s.f. (zgomot produs de ploaie); răpănitor, adj. (zgomotos); răpăitură, s.f. (răpăit).
(Dicţionarul etimologic român)

răpăí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. răpăie, imperf. 3 sg. răpăiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)

răpăít adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

răpăít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RĂPĂÍ vb. 1. a ropoti, (astăzi rar) a pârâi, (reg.) a ropăi. (Ploaia ~ pe acoperişuri.) 2. v. păcăni. 3. v. răsuna.
(Dicţionar de sinonime)

RĂPĂÍT s. 1. răpăială, răpăitură, ropot, ropotire, ropotit, (reg.) ropăială. (Un ~ de ploaie.) 2. v. pă-cănit.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ra rap rapa rapai

Cuvinte se termină cu literele: it ait pait apait