răpciune

RĂPCIÚNE s.m. Numele popular al lunii septembrie. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RĂPCIÚNE m. pop. A noua lună a anului; septembrie. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

răpciúne s.m. – Septembrie. – Var. răpciun. Origine îndoielnică. Se consideră reprezentant al lat. raptiōnem „şterpeleală” interpretat drept „culesul viei” (Pu;cariu 1433; Tiktin); din lat. *rapatiōnem ‹ rapa, cu sensul de „recoltă de ridichi” (Drăganu, St. rum., 1-6; REW 7074a). Toate aceste explicaţii sînt forţate. Puşcariu, Lat. ti, 12, s-a gîndit la o creaţie artificială a latiniştilor, soluţie şi mai puţin probabilă. Prezenţa suf. -ciune nu este o probă suficientă că acest cuvînt este moştenit, fiindcă acest suf. se poate ataşa şi la elemente sl. (cf. slăbiciune). Poate se leagă de cuvîntul anterior.
(Dicţionarul etimologic român)

răpciúne s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RĂPCIÚNE s. v. septembrie.
(Dicţionar de sinonime)