RĂPÚNE, răpún, vb. III. Tranz. (Pop.) A ucide, a omorî. ♦ Refl. A-şi pierde viaţa. ♦ A doborî, a distruge, a înfrânge un adversar. ♦ Fig. A învinge pe cineva într-o luptă de idei. [Perf. s. răpusei, part. răpus] – Lat. reponere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RĂPÚS, -Ă, răpuşi, -se, adj. (Pop.) Care a fost ucis. – V. răpune.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A RĂPÚNE răpún tranz. pop. 1) (fiinţe) A lipsi de viaţă; a omorî; a ucide; a mântui; a sfârşi. A fost răpus de un glonţ. 2) fig. (ina-mici, adversari) A învinge, nimicind complet. /<lat. reponere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
răpúne (răpún, răpús), vb. – 1. A învinge, a întrece. – 2. A pierde, a face să piardă. – 3. A extermina, a anihila, a suprima. – 4. A ucide. – 5. (Refl.) A muri. Lat. rĕpōnĕre (Puşcariu 1436; Candrea-Dens., 1466; REW 7225), cf. it. rippore, prov. repondre, sp. reponer, port. repôr. – Der. răpuitor, adj. (care ucide).
(Dicţionarul etimologic român)
răpúne vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răpún, perf. s. 1 sg. răpuséi, 1 pl. răpúserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. răpúnă; ger. răpunând; part. răpús
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RĂPÚNE vb. v. asasina, bate, birui, copleşi, covârşi, cuprinde, distruge, împovăra, înfrânge, întrece, învinge, năpădi, nimi-ci, omorî, potopi, prăpădi, răzbi, sfărâma, suprima, ucide, zdrobi, zvânta.
(Dicţionar de sinonime)
RĂPÚS adj. v. asasinat, omorât, suprimat, ucis.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RĂPÚS, -Ă, răpuşi, -se, adj. (Pop.) Care a fost ucis. – V. răpune.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
răpúne (răpún, răpús), vb. – 1. A învinge, a întrece. – 2. A pierde, a face să piardă. – 3. A extermina, a anihila, a suprima. – 4. A ucide. – 5. (Refl.) A muri. Lat. rĕpōnĕre (Puşcariu 1436; Candrea-Dens., 1466; REW 7225), cf. it. rippore, prov. repondre, sp. reponer, port. repôr. – Der. răpuitor, adj. (care ucide).
(Dicţionarul etimologic român)
răpúne vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răpún, perf. s. 1 sg. răpuséi, 1 pl. răpúserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. răpúnă; ger. răpunând; part. răpús
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RĂPÚNE vb. v. asasina, bate, birui, copleşi, covârşi, cuprinde, distruge, împovăra, înfrânge, întrece, învinge, năpădi, nimi-ci, omorî, potopi, prăpădi, răzbi, sfărâma, suprima, ucide, zdrobi, zvânta.
(Dicţionar de sinonime)
RĂPÚS adj. v. asasinat, omorât, suprimat, ucis.
(Dicţionar de sinonime)