rări dex - definiţie, sinonime, conjugare
RAR, -Ă, rari, -e, adj., s.f. I. Adj. 1. Care, într-un şir de lucruri sau de fiinţe de acelaşi fel, se află faţă de celelalte la o distanţă mai mare decât cea obişnuită. 2. (Despre un întreg) Care are elementele componente mai depărtate unele de altele decât de obicei. Pânză rară. 3. (Adesea adverbial) Care se petrece, se efectuează sau se succedă la intervale mai depărtate sau într-un timp mai lung decât cel obişnuit; care se desfăşoară într-un ritm lent. 4. (Adesea adverbial) Care este puţin numeros, care se găseşte numai în puţine locuri sau apare la intervale mai depărtate. ♦ Neobişnuit, excepţional. 5. Distins, ales, scump, preţios (prin faptul că nu se întâlneşte prea des), superior (ca merit sau ca valoare). ♢ Piatră rară = piatră preţioasă. II. S.f. (Reg.) Un fel de mreajă de pescuit, cu o împletitură rară (I 2). – Lat. rarus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RĂRÍ, răresc, vb. IV. 1. Refl. (Despre obiecte de acelaşi fel) A fi, a se afla, a deveni (mai) rar faţă de celălalt (în timp sau în spaţiu). ♦ (Despre oameni) A deveni mai puţini la număr. 2. Refl. şi tranz. A fi, a deveni sau a face să fie, să devină mai puţin des sau mai puţin compact. 3. Tranz. A încetini ritmul unor acţiuni. ♢ Expr. A (o) mai rări cu ceva = a face, a da, a oferi ceva la intervale mai mari decât de obicei, a încetini ritmul unei activităţi, a o lăsa mai domol. A (o) mai rări de (pe) undeva (sau cu cineva) = a se duce undeva sau la cineva (tot) mai rar. – Din rar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RAR1 adv. 1) La intervale de timp mai mari decât cele obişnuite; rareori. Ne scrie rar. 2) La distanţă mai mare decât cea obişnuită sau cea practicată. A semăna rar porumbul. 3) Fără grabă. A păşi rar. A vorbi rar. /<lat. rarus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RAR2 (~i, ~e) 1) (despre elemente omogene) Care se află la intervale mai mari sau care sunt mai puţin numeroase decât în mod obisnuit. Pădure rară.Rară-neagră varietate de viţă de vie, având struguri cu boabe mari negre, distanţate una de alta. 2) Care este mai puţin dens, mai puţin compact. 3) Care este puţin răspândit, puţin frecvent. Frumuseţe rară. 4) rar Care este de mare valoare; preţios; scump. Piatră rară. Exemplar rar. /<lat. rarus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A RĂR//Í ~ésc tranz. A face să se rărească. ♢ A (o) mai ~ cu ceva a reduce periodici-tatea sau intensitatea unei acţiuni. A (o) mai ~ pe undeva (sau pe la cineva) a se duce mai rar pe undeva (sau pe la cineva). /Din rar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE RĂR//Í se ~éşte intranz. A deveni mai rar. Pânza s-a rărit. /Din rar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

rar (ráră), adj. – 1. Puţin, redus, limitat. – 2. Depărtat, distanţat. – 3. Neobişnuit, excepţional. – 4. (Adv.) De puţine ori. – 5. (Adv.) Domol, lin. – Mr. area, rar. Lat. rarus (Puşcariu 1437; REW 7067), cf. it., sp., port. raro, fr. rare, prov. rar. – Der. arar, adv. (de puţine ori); (a)rareori, adv. (de puţine ori); rara, adv. (încet, fără grabă), se foloseşte mai ales cu reduplicare; rări, vb. (a spaţia; a frecventa mai puţin; refl., a se împuţina); rărime, s.f. (raritate, singularitate); răriş, s.n. (chelie, loc liber între obiecte); rarefacţi(un)e, s.f., din fr. raréfaction; rarisim, adj., din fr. rarissime; raritate, s.f., din lat. raritas (sec. XIX). Rareş, adj., folosit mai ales ca poreclă, azi înv., pare să fi indicat o persoană mică de statură (după Tiktin, o persoană cu păr puţin).
(Dicţionarul etimologic român)

rar adj. m., pl. rari; f. sg. ráră, pl. ráre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

rărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rărésc, imperf. 3 sg. răreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. răreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RAR adj., adv. 1. adj. v. distanţat. 2. adj. afânat, moale, poros, pufos, (rar) înfoiat, ţărânos, (reg.) puhav. (Pământ ~.) 3. adj. rarefiat, rărit, (rar) rarificat. (Aerul ~ al piscurilor.) 4. adj. subţire, transparent, uşor, (înv.) uşure. (O ceaţă ~; un material ~.) 5. adj. lent. (Bătaia ~ a pendulei.) 6. adv. v. adagio. 7. adv. puţin, rareori. (Venea ~ pe la noi.) 8. adv. v. rareori. 9. adj. v. deosebit. 10. adj. v. scump.
(Dicţionar de sinonime)

RĂRÍ vb. 1. v. spaţia. 2. a se destrăma, (prin Olt.) a se siti. (Pânza să ~.) 3. a se destrăma, (rar) a se dezlâna. (O vestă de lână care s-a ~.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Rar ≠ des
(Dicţionar de antonime)

A rări ≠ a îndesi
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ra rar

Cuvinte se termină cu literele: ri ari