rărițare dex - definiţie, sinonime, conjugare
RĂRIŢÁ, răriţez, vb. I. Tranz. A lucra pământul cu rariţa. – Din rariţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RĂRIŢÁRE, răriţări, s.f. Acţiunea de a răriţa şi rezultatul ei; răriţat. – V. răriţa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RĂRIŢ//Á ~éz tranz. A ara cu rariţa. /Din rariţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

răriţá vb., ind. prez. 1 sg. răriţéz, 3 sg. şi pl. răriţeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

răriţáre s. f., g.-d. art. răriţării; pl. răriţări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RĂRIŢÁ vb. (AGRIC.) (prin Ban.) a şărui. (A ~ ogorul.)
(Dicţionar de sinonime)

RĂRIŢÁRE s. (AGRIC.) răriţat. (~ ogorului.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ra rar rari rarit rarita

Cuvinte se termină cu literele: re are tare itare ritare