răsădire

RĂSĂDÍ, răsădesc, vb. IV. Tranz. A transplanta un răsad, din seră sau din răsadniţă, în câmp, într-un parc etc. – Din bg. razsadja, scr. rasaditi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RĂSĂDÍRE, răsădiri, s.f. Acţiunea de a răsădi şi rezultatul ei. – V. răsădi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RĂSĂD//Í ~ésc tranz. (răsad) A transplanta din răsadniţă în locul stabilit. ~ florile. /<bulg. razsadja
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

răsădí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răsădésc, imperf. 3 sg. răsădeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. răsădeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

răsădíre s. f., g.-d. art. răsădírii; pl. răsădíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RĂSĂDÍ vb. v. planta.
(Dicţionar de sinonime)

RĂSĂDÍRE s. v. plantare.
(Dicţionar de sinonime)