RĂSĂRÍ, răsár, vb. IV. Intranz. 1. (Despre aştri; la pers. 3) A apărea pe cer, a se ivi la orizont. 2. (Despre plante; la pers. 3; adesea fig.) A încolţi, a ieşi din pământ. ♢ Expr. (Glumeţ) Seamănă dar nu răsare, se spune pentru a respinge afirmaţia cuiva despre asemănarea dintre două lucruri sau două persoane. A răsări ca ciupercile (după ploaie) = a se înmulţi peste măsură, a apărea în număr mare. ♦ Fig. (Rar, despre oameni) A lua fiinţă, a se naşte. 3. A se ivi (din depărtare), a apărea (pe neaşteptate). ♢ Expr. (Tranz.) A-i răsări (cuiva ceva) în minte = a-şi aminti deodată ceva; a i se năzări. 4. A ieşi în evidenţă, a se ridica deasupra celor dimprejur. 5. (Despre copii) A creşte. ♦ (Reg.; despre aluat) A dospi. 6. (Înv.) A se ridica, a sări brusc (în picioare); a tresări. ♦ Fig. A interveni brusc într-o discuţie. – Lat. *resalire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A RĂSĂRÍ răsár intranz. 1) (despre plante) A ieşi din pământ (după încolţire); a apărea. ♢ ~ ca ciupercile (după ploaie) a apărea repede şi în număr mare. Seamănă, dar nu răsare se spune despre lucruri sau despre persoane între care nu este nici o asemănare. 2) (despre aştri) A se ridica deasupra orizontului. 3) fig. A-şi face brusc apariţia; a se arăta; a se isca; a se ivi. ~ ca din pământ. 4) fig. A lua naştere; a-şi lua începutul; a apărea. Răsar oraşe noi. 5) (despre copii) A creşte în înălţime; a deveni mai înalt; a se sălta. 6) pop. A se ridica în picioare (cu repeziciune). ♢ ~ din somn a tresări. 7) rar (despre aluat) A creşte în timpul dospirii. /<lat. resalire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RĂSĂRÍ/T1 ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A RĂSĂRI. ♢ Mai ~ a) mai crescut; mai înalt; b) mai ager la minte; mai dezgheţat. 2) Care este mai de seamă, mai important. /v. a răsări
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
răsărí (răsár, răsărít), vb. – 1. A încolţi, a miji, a creşte (o plantă, părul, coarnele etc.). – 2. A ieşi stelele şi luna. – 3. A-şi croi drum, a se arăta. – 4. A se dezvolta, a creşte (desprec copii). – 5. A se ivi, a se arăta pe neaşteptate. – 6. A se trezi speriat. – 7. A-i trece prin cap. – 8. (Familiar) A se asemăna, a avea asemănare. – Mr. arsar, arsarire, megl. răsar, răsăriri. Lat. *resalĭre (Puşcariu 1440; REW 7540; Densusianu, GS, II, 322), cf. it. risalire, sp. resalir, port. resair. Sensul 8 se explică prin expresia glumeaţă seamănă, dar nu răsare, în care intră în joc cele două sensuri ale lui seamănă „este asemănător” şi „a pune sămînţa în pămînt”. – Der. răsărit, s.n. (ivirea soarelui; Levant, Est); răsărită, s.f. (înv., apariţia soarelui); răsăritean, adj. (oriental); răsăritură, s.f. (tresărire). – Cf. sări.
(Dicţionarul etimologic român)
răsărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răsár, 2 sg. răsári, imperf. 3 sg. răsăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. răsáră
(Dicţionar ortografic al limbii române)
soáre-răsáre s. m. invar.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RĂSĂRÍ vb. 1. a apărea, a se arăta, a se ivi, a se ridica. (A ~ luna.) 2. v. germina. 3. v. înălţa.
(Dicţionar de sinonime)
RĂSĂRÍ vb. v. creşte, dospi.
(Dicţionar de sinonime)
SOARE-RĂSÁRE s. v. est, orient, răsărit.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A răsări ≠ a apune, a asfinţi, a muri, a scăpăta
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A RĂSĂRÍ răsár intranz. 1) (despre plante) A ieşi din pământ (după încolţire); a apărea. ♢ ~ ca ciupercile (după ploaie) a apărea repede şi în număr mare. Seamănă, dar nu răsare se spune despre lucruri sau despre persoane între care nu este nici o asemănare. 2) (despre aştri) A se ridica deasupra orizontului. 3) fig. A-şi face brusc apariţia; a se arăta; a se isca; a se ivi. ~ ca din pământ. 4) fig. A lua naştere; a-şi lua începutul; a apărea. Răsar oraşe noi. 5) (despre copii) A creşte în înălţime; a deveni mai înalt; a se sălta. 6) pop. A se ridica în picioare (cu repeziciune). ♢ ~ din somn a tresări. 7) rar (despre aluat) A creşte în timpul dospirii. /<lat. resalire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
răsărí (răsár, răsărít), vb. – 1. A încolţi, a miji, a creşte (o plantă, părul, coarnele etc.). – 2. A ieşi stelele şi luna. – 3. A-şi croi drum, a se arăta. – 4. A se dezvolta, a creşte (desprec copii). – 5. A se ivi, a se arăta pe neaşteptate. – 6. A se trezi speriat. – 7. A-i trece prin cap. – 8. (Familiar) A se asemăna, a avea asemănare. – Mr. arsar, arsarire, megl. răsar, răsăriri. Lat. *resalĭre (Puşcariu 1440; REW 7540; Densusianu, GS, II, 322), cf. it. risalire, sp. resalir, port. resair. Sensul 8 se explică prin expresia glumeaţă seamănă, dar nu răsare, în care intră în joc cele două sensuri ale lui seamănă „este asemănător” şi „a pune sămînţa în pămînt”. – Der. răsărit, s.n. (ivirea soarelui; Levant, Est); răsărită, s.f. (înv., apariţia soarelui); răsăritean, adj. (oriental); răsăritură, s.f. (tresărire). – Cf. sări.
(Dicţionarul etimologic român)
răsărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răsár, 2 sg. răsári, imperf. 3 sg. răsăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. răsáră
(Dicţionar ortografic al limbii române)
soáre-răsáre s. m. invar.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RĂSĂRÍ vb. 1. a apărea, a se arăta, a se ivi, a se ridica. (A ~ luna.) 2. v. germina. 3. v. înălţa.
(Dicţionar de sinonime)
RĂSĂRÍ vb. v. creşte, dospi.
(Dicţionar de sinonime)
SOARE-RĂSÁRE s. v. est, orient, răsărit.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A răsări ≠ a apune, a asfinţi, a muri, a scăpăta
(Dicţionar de antonime)