răsărit dex - definiţie, sinonime, conjugare
RĂSĂRÍ, răsár, vb. IV. Intranz. 1. (Despre aştri; la pers. 3) A apărea pe cer, a se ivi la orizont. 2. (Despre plante; la pers. 3; adesea fig.) A încolţi, a ieşi din pământ. ♢ Expr. (Glumeţ) Seamănă dar nu răsare, se spune pentru a respinge afirmaţia cuiva despre asemănarea dintre două lucruri sau două persoane. A răsări ca ciupercile (după ploaie) = a se înmulţi peste măsură, a apărea în număr mare. ♦ Fig. (Rar, despre oameni) A lua fiinţă, a se naşte. 3. A se ivi (din depărtare), a apărea (pe neaşteptate). ♢ Expr. (Tranz.) A-i răsări (cuiva ceva) în minte = a-şi aminti deodată ceva; a i se năzări. 4. A ieşi în evidenţă, a se ridica deasupra celor dimprejur. 5. (Despre copii) A creşte. ♦ (Reg.; despre aluat) A dospi. 6. (Înv.) A se ridica, a sări brusc (în picioare); a tresări. ♦ Fig. A interveni brusc într-o discuţie. – Lat. *resalire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RĂSĂRÍT1, răsărituri, s.n. 1. Faptul de a răsări.Trecere a unui astru la orizont; momentul apariţiei unui astru la orizont; spec. moment al zilei când răsare Soarele. ♦ Fig. Începutul unei ere sau al unei vieţi noi. 2. Punct cardinal situat în partea orizontului de unde răsare Soarele; est. 3. Ţară, ţinut aşezat în direcţia răsăritului (2) faţă de un punct de reper dat; orient; (colectiv) popoarele dintr-un astfel de ţinut sau dintr-o astfel de ţară. ♢ Expr. Răsăritul şi Apusul = lumea întreagă. – V. răsări.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RĂSĂRÍT2, -Ă, răsăriţi, -te, adj. 1. (Despre plante) Care a ieşit din pământ; încolţit2. ♦ (Despre copii) Care s-a dezvoltat mai mult; mai mare (cu puţin) decât alţi copii. 2. Care depăşeşte măsura comună, obişnuită; fig. mai deosebit, mai de seamă; valoros. – V. răsări.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RĂSĂRÍ răsár intranz. 1) (despre plante) A ieşi din pământ (după încolţire); a apărea. ♢ ~ ca ciupercile (după ploaie) a apărea repede şi în număr mare. Seamănă, dar nu răsare se spune despre lucruri sau despre persoane între care nu este nici o asemănare. 2) (despre aştri) A se ridica deasupra orizontului. 3) fig. A-şi face brusc apariţia; a se arăta; a se isca; a se ivi. ~ ca din pământ. 4) fig. A lua naştere; a-şi lua începutul; a apărea. Răsar oraşe noi. 5) (despre copii) A creşte în înălţime; a deveni mai înalt; a se sălta. 6) pop. A se ridica în picioare (cu repeziciune). ♢ ~ din somn a tresări. 7) rar (despre aluat) A creşte în timpul dospirii. /<lat. resalire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RĂSĂRÍ/T1 ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A RĂSĂRI.Mai ~ a) mai crescut; mai înalt; b) mai ager la minte; mai dezgheţat. 2) Care este mai de seamă, mai important. /v. a răsări
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RĂSĂRÍT2 ~uri n. 1) Parte a orizontului de unde răsare Soarele; est. 2) Punct cardinal care corespunde acestei părţi a orizontului; est. 3) Spaţiu geografic aflat în direcţia acestui punct cardinal; orient; est. 4) Moment când răsare Soarele. /v. a răsări
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

răsărí (răsár, răsărít), vb. – 1. A încolţi, a miji, a creşte (o plantă, părul, coarnele etc.). – 2. A ieşi stelele şi luna. – 3. A-şi croi drum, a se arăta. – 4. A se dezvolta, a creşte (desprec copii). – 5. A se ivi, a se arăta pe neaşteptate. – 6. A se trezi speriat. – 7. A-i trece prin cap. – 8. (Familiar) A se asemăna, a avea asemănare. – Mr. arsar, arsarire, megl. răsar, răsăriri. Lat. *resalĭre (Puşcariu 1440; REW 7540; Densusianu, GS, II, 322), cf. it. risalire, sp. resalir, port. resair. Sensul 8 se explică prin expresia glumeaţă seamănă, dar nu răsare, în care intră în joc cele două sensuri ale lui seamănă „este asemănător” şi „a pune sămînţa în pămînt”. – Der. răsărit, s.n. (ivirea soarelui; Levant, Est); răsărită, s.f. (înv., apariţia soarelui); răsăritean, adj. (oriental); răsăritură, s.f. (tresărire). – Cf. sări.
(Dicţionarul etimologic român)

răsărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răsár, 2 sg. răsári, imperf. 3 sg. răsăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. răsáră
(Dicţionar ortografic al limbii române)

soáre-răsáre s. m. invar.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

răsărít s. n., pl. răsăríturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RĂSĂRÍ vb. 1. a apărea, a se arăta, a se ivi, a se ridica. (A ~ luna.) 2. v. germina. 3. v. înălţa.
(Dicţionar de sinonime)

RĂSĂRÍ vb. v. creşte, dospi.
(Dicţionar de sinonime)

SOARE-RĂSÁRE s. v. est, orient, răsărit.
(Dicţionar de sinonime)

RĂSĂRÍT adj. (BOT.) germinat, încolţit. (Plantă ~.)
(Dicţionar de sinonime)

RĂSĂRÍT adj. v. crescut, dezvoltat, măricel, mărişor.
(Dicţionar de sinonime)

RĂSĂRÍT s. 1. răsărire. (~ul lunii.) 2. v. est. 3. v. germinaţie.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A răsări ≠ a apune, a asfinţi, a muri, a scăpăta
(Dicţionar de antonime)

Răsărit ≠ amurg, apus, asfinţit, vest
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ra ras rasa rasar rasari

Cuvinte se termină cu literele: it rit arit sarit asarit