răscăcărat

RĂSCĂCĂRÁ vb. I v. răscrăcăra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RĂSCĂCĂRÁT, -Ă adj. v. răscrăcărat.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

răscăcărá (răscácăr, răscăcărát), vb. – A se despărţi, a se desface, mai ales la picioare. – Var. răscrăcăna, băscăcăra. Mr. discăcărare. Din crăcăna „a desface picioarele”, cf. bg. raskrak „pas”, raskračjavam „a desface” cu pref. răs-.
(Dicţionarul etimologic român)