răscoală dex - definiţie, sinonime, conjugare
RĂSCOÁLĂ, răscoale, s.f. 1. Răzvrătire spontană şi neorganizată a ţărănimii oprimate; revoltă, răzmeriţă. ♦ Fig. Protest. 2. Fig. Zarvă, agitaţie. – Din răscula. Cf. sl. r a s c k o l a „schismă, despărţire”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RĂSCOLÍ, (I 1, II) răscolesc, (I 2) răscól, vb. IV. I. 1. Tranz. şi intranz. A face dezordine căutând pe cineva sau ceva, a cerceta cu de-amănuntul; a scotoci. ♦ Tranz. A scormoni focul, jeraticul pentru a-l înviora. ♦ Tranz. A scurma, a râcâi pământul; p. ext. a ara. ♦ Tranz. A stârni praful, valurile etc. ♦ Tranz. A face să devină acut; a reactiva. ♦ Tranz. A tulbura. 2. Tranz. A face să se răzvrătească, să se revolte; a agita. II. Tranz. (Pop.) A desface toamna stâna, alegând oile după fiecare proprietar în parte. – Din sl. raskoliti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RĂSCULÁ, răscól, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) ridica împotriva unei nedreptăţi, a unei asupriri; a porni sau a face să pornească lupta, răscoala; a (se) răzvrăti. ♦ Fig. A (se) indigna, a (se) revolta. – Răs- + scula.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RĂSCOÁL//Ă ~e f. 1) Mişcare violentă de protest (a ţăranilor) împotriva asupritorilor; rebeliune; revoltă. 2) fig. Manifestare energică împotriva unui fapt; protest. /v. a (se) răscula
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A RĂSCOL//Í ~ésc tranz. 1) (lucruri) A întoarce în dezordine căutând; a răvăşi. 2) (focul, jăraticul) A amesteca făcândardă mai tare; a scormoni. 3) fig. (sentimente, amintiri etc.) A face să reînvie (producând durere sufletească); a scormoni. ~ sufletul. 4) (straturi de deasupra) A da la o parte (căutând ceva şi pătrunzând în adâncime). 5) A pune în mişcare. ~ praful cu picioarele. 6) fig. A supune unor emoţii puternice; a tulbura; a răvăşi. 7) rar A face să se revolte. /<sl. rascoliti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A RĂSCULÁ răscól tranz. A face să se răscoale. /răs- + a scula
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE RĂSCULÁ mă răscól intranz. A face răscoală; a se răzvrăti; a se revolta. /răs- + a se scula
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

răscoálă s. f., g.-d. art. răscoálei; pl. răscoále
(Dicţionar ortografic al limbii române)

răscolí vb. (a scotoci, a enerva, a desface stâna) ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răscolésc, imperf. 3 sg. răscoleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. răscoleáscă; (a agita) ind. prez. 3 sg. răscoálă /răscoléşte; conj. prez. 3 sg. şi pl. răscoále /răscoleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

răsculá vb., ind. prez. 1 sg. răscól, 3 sg. şi pl. răscoálă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RĂSCOÁLĂ s. răsculare, răzmeriţă, răzvrătire, rebeliune, revoltă, (livr.) sediţiune, (înv. şi pop.) rebelie, (pop. şi fam.) tevatură, (pop.) revoluţie, ridicare, sculare, (înv.) burzuluială, răzvală, rocoş, rocoşeală, rocoşenie, rocoşire, rocoşit, rocoşitură, zaveră, (înv., prin Mold;) bont, (turcism înv.) zulum, zurba, zurbalâc, (tig.) tulburare (A izbucnit o puternică ~.)
(Dicţionar de sinonime)

RĂSCOLÍ vb. 1. v. căuta. 2. v. deranja. 3. v. stârni. 4. v. scormoni. *5. (PĂSTORIT) (reg.) a răvăşi. (A ~ stâna, toamna.) 6. v. tulbura.
(Dicţionar de sinonime)

RĂSCOLÍ vb. v. răscula, răzvrăti, revolta, ridica.
(Dicţionar de sinonime)

RĂSCULÁ vb. a (se) răzvrăti, a (se) revolta, a (se) ridica, (pop.) a (se) scula, (înv.) a (se) burzului, a (se) pristăvi, a (se) răscoli, a (se) răzmiriţi, a (se) răzvesti, a (se) rebela, a (se) rocoşi, a (se) semeţi, a (se) zavergisi. (Masele s-au ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ra ras rasc rasco rascoa

Cuvinte se termină cu literele: la ala oala coala scoala