răscol dex - definiţie, sinonime, conjugare
RĂSCÓL, răscoale, s.n. I. 1. Bară de lemn prevăzută la capete cu câte o gaură în care intră carâmbii de sus ai loitrelor carului. ♢ Expr. A lega pe cineva în răscol = a pune (pe cineva) în obezi. 2. Ispol. II. (Pop.) Separare a oilor, toamna, la desfacerea stânii, pe fiecare proprietar în parte. ♦ (Concr.) Dispozitiv de scânduri folosit pentru a separa oile. – Din sl. raskolŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RĂSCOLÍ, (I 1, II) răscolesc, (I 2) răscól, vb. IV. I. 1. Tranz. şi intranz. A face dezordine căutând pe cineva sau ceva, a cerceta cu de-amănuntul; a scotoci. ♦ Tranz. A scormoni focul, jeraticul pentru a-l înviora. ♦ Tranz. A scurma, a râcâi pământul; p. ext. a ara. ♦ Tranz. A stârni praful, valurile etc. ♦ Tranz. A face să devină acut; a reactiva. ♦ Tranz. A tulbura. 2. Tranz. A face să se răzvrătească, să se revolte; a agita. II. Tranz. (Pop.) A desface toamna stâna, alegând oile după fiecare proprietar în parte. – Din sl. raskoliti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RĂSCULÁ, răscól, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) ridica împotriva unei nedreptăţi, a unei asupriri; a porni sau a face să pornească lupta, răscoala; a (se) răzvrăti. ♦ Fig. A (se) indigna, a (se) revolta. – Răs- + scula.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RĂSC//ÓL ~oále n. 1) Bară de lemn prevăzută la capete cu câte o gaură în care intră carâmbii de sus ai loitrelor. 2) pop. Desfacere a stânii toamna şi împărţirea oilor fiecărui stăpân. /<sl. raskolu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A RĂSCOL//Í ~ésc tranz. 1) (lucruri) A întoarce în dezordine căutând; a răvăşi. 2) (focul, jăraticul) A amesteca făcândardă mai tare; a scormoni. 3) fig. (sentimente, amintiri etc.) A face să reînvie (producând durere sufletească); a scormoni. ~ sufletul. 4) (straturi de deasupra) A da la o parte (căutând ceva şi pătrunzând în adâncime). 5) A pune în mişcare. ~ praful cu picioarele. 6) fig. A supune unor emoţii puternice; a tulbura; a răvăşi. 7) rar A face să se revolte. /<sl. rascoliti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A RĂSCULÁ răscól tranz. A face să se răscoale. /răs- + a scula
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE RĂSCULÁ mă răscól intranz. A face răscoală; a se răzvrăti; a se revolta. /răs- + a se scula
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

răscól s. n., pl. răscoále
(Dicţionar ortografic al limbii române)

răscolí vb. (a scotoci, a enerva, a desface stâna) ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răscolésc, imperf. 3 sg. răscoleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. răscoleáscă; (a agita) ind. prez. 3 sg. răscoálă /răscoléşte; conj. prez. 3 sg. şi pl. răscoále /răscoleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

răsculá vb., ind. prez. 1 sg. răscól, 3 sg. şi pl. răscoálă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RĂSCÓL s. (PĂSTORIT) (prin Munt.) răvăşit. (~ul oilor.)
(Dicţionar de sinonime)

RĂSCÓL s. v. căuş, ceatlău, cruce, ispol.
(Dicţionar de sinonime)

RĂSCOLÍ vb. 1. v. căuta. 2. v. deranja. 3. v. stârni. 4. v. scormoni. *5. (PĂSTORIT) (reg.) a răvăşi. (A ~ stâna, toamna.) 6. v. tulbura.
(Dicţionar de sinonime)

RĂSCOLÍ vb. v. răscula, răzvrăti, revolta, ridica.
(Dicţionar de sinonime)

RĂSCULÁ vb. a (se) răzvrăti, a (se) revolta, a (se) ridica, (pop.) a (se) scula, (înv.) a (se) burzului, a (se) pristăvi, a (se) răscoli, a (se) răzmiriţi, a (se) răzvesti, a (se) rebela, a (se) rocoşi, a (se) semeţi, a (se) zavergisi. (Masele s-au ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ra ras rasc rasco

Cuvinte se termină cu literele: ol col scol ascol