răscolitor

RĂSCOLITÓR, -OÁRE, răscolitori, -oare, adj. Care trezeşte amintiri, emoţii; tulburător. – Răscoli + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RĂSCOLIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) fig. Care răscoleşte sufletul; care trezeşte sensibilitatea; tulburător; duios. Muzică ~oare. 2) înv. Care îndeamnă la răscoală. /a răscoli + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

răscolitór adj. m., pl. răscolitóri; f. sg. şi pl. răscolitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RĂSCOLITÓR adj. v. înduioşător.
(Dicţionar de sinonime)

RĂSCOLITÓR s., adj. v. agitator, aţâţător, instigator, provocator, tulburător.
(Dicţionar de sinonime)