RĂSCROÍ, răscroiesc, vb. IV. Tranz. A tăia un material de croitorie urmând linia gâtului sau a braţelor; p. gener. a croi un material după măsură. – Răs- + croi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RĂSCROÍT, -Ă, răscroiţi, -te, adj. Tăiat după forma corpului (în special la mâneci şi la gât); p. gener. tăiat, croit. ♦ Fasonat2, modelat. – V. răscroi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A RĂSCRO//Í ~iésc tranz. (materiale textile) A croi urmând linia gâtului sau a braţelor. /răs- + a croi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
răscroí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răscroiésc, imperf. 3 sg. răscroiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. răscroiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RĂSCROÍT, -Ă, răscroiţi, -te, adj. Tăiat după forma corpului (în special la mâneci şi la gât); p. gener. tăiat, croit. ♦ Fasonat2, modelat. – V. răscroi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
răscroí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răscroiésc, imperf. 3 sg. răscroiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. răscroiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)