răsfierbe
[Conjugare]
RĂSFIÉRBE, răsfiérb, vb. III. Tranz. A fierbe timp îndelungat; a fierbe mai mult decât e necesar. – Răs- + fierbe.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A RĂSFIÉRBE răsfiérb tranz. A fierbe mai mult decât trebuie. /răs- + a fierbe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
răsfiérbe vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răsfiérb, perf. s. 1 sg. răsfierséi, 1 pl. răsfiérserăm; part. răsfiért
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A RĂSFIÉRBE răsfiérb tranz. A fierbe mai mult decât trebuie. /răs- + a fierbe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)