răsmeriță

răsmériţă (-ţe), s.f. – Rebeliune, răscoală. – Var. răsmiriţă, răzmeriţă. Sl. razmirica „război” (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 197; Berneker, II, 61), din sl. rasmirije „vrajbă” ‹ mirŭ „pace”, cf. mir. – Der. răsmeriţi, vb. refl. (înv., a se răscula); răsmericios, adj. (înv., agitat).
(Dicţionarul etimologic român)

Cuvinte care încep cu literele: ra ras rasm rasme rasmer

Cuvinte se termină cu literele: ta ita rita erita merita