răspicare

RĂSPICÁ, răspíc, vb. I. Tranz. (Înv.) 1. (Rar) A străbate, a despica. ♦ Fig. A analiza. 2. A rosti, a pronunţa clar, lămurit, limpede. ♦ A explica cu claritate. – Răs- + [des]pica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RĂSPICÁRE, răspicări, s.f. (Înv.) Faptul de a răspica. – V. răspica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RĂSPICÁ răspíc tranz. înv. 1) A rosti desluşit, clar. 2) (un spaţiu) A despica în două părţi. /răs- + (des)pica
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

răspicá (răspíc, răspicát), vb. – 1. (Înv.) A crăpa, a despica. – 2. A separa, a pronunţa desluşit, a silabisi. De la despica cu schimb de pref. (Puşcariu 524; Tiktin). După părerea puţin sigură a lui Tiktin, sensul 2 ar fi un împrumut făcut din it. spiccare. – Der. răspicat, adv. (clar).
(Dicţionarul etimologic român)

răspicá vb., ind. prez. 1 sg. răspíc, 3 sg. şi pl. răspícă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

răspicáre s. f., g.-d. art. răspicării; pl. răspicări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RĂSPICÁ vb. v. clarifica, defini, descurca, desface, desluşi, despături, determina, dezdoi, elucida, explica, lămuri, limpezi, preciza, stabili.
(Dicţionar de sinonime)

RĂSPICÁRE s. v. analizare, analiză, cercetare, clarificare, desluşire, dezlegare, elu-cidare, examen, examinare, explicare, explicaţie, investigare, investigaţie, lămurire, limpezire, precizare, rezol-vare, soluţie, soluţionare, studiere, studiu.
(Dicţionar de sinonime)