RĂSPLÁTĂ, răsplăţi, s.f. Ceea ce se face sau se dă cu scopul de a recompensa pe cineva pentru o acţiune săvârşită; recompensă. ♦ (Rar) Acţiune prin care se pedepseşte o faptă; pedeapsă primită de cineva pentru faptele săvârşite. – Din răsplăti (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RĂSPLĂTÍ, răsplătesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva o recompensă, o plată (materială sau morală) pentru ceea ce a făcut; a recompensa. ♦ A despăgubi. 2. (Rar) A plăti pentru altul, a ispăşi. – Din bg. răzplatja, scr. rasplatiti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RĂSPLÁTĂ răsplăţi f 1) Bun material sau spiritual care se dă sau se primeşte pentru un serviciu, un ajutor etc.; recompensă. 2) Pedeapsă primită de cineva pentru faptele săvârşite. ♢ După faptă şi răsplată orice faptă are urmări corespunzătoare. [G.-D. răsplăţii] /v. a (se) răsplăti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A RĂSPLĂT//Í ~ésc tranz. 1) (datorii, servicii etc.) A întoarce înapoi. 2) (pagube, prejudicii) A plăti atât cât costă; a despăgubi; a compensa; a repara. 3) (fapte de rea-credinţă) A trata cu răsplata cuvenită; a răzbuna. /răs- + a plăti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE RĂSPLĂT//Í mă ~ésc intranz. 1) A răsplăti manifestând un interes deosebit. 2) A cauza un rău drept răsplată pentru prejudiciile aduse anterior; a se răfui; a se socoti. /răs- + a plăti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
răsplátă s. f., g.-d. art. răsplăţii; pl. răsplăţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
răsplătí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răsplătésc, imperf. 3 sg. răsplăteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. răsplăteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RĂSPLÁTĂ s. 1. v. recompensă. 2. v. pedeapsă.
(Dicţionar de sinonime)
RĂSPLÁTĂ s. v. răzbunare.
(Dicţionar de sinonime)
RĂSPLĂTÍ vb. 1. v. recompensa. 2. a compensa, a despăgubi, (înv. şi pop.) a mulţumi, (prin Transilv.) a potoli, (înv.) a dezdăuna. (L-a ~ pentru paguba suferită.) 3. v. răscumpăra. 4. v. pedepsi.
(Dicţionar de sinonime)
RĂSPLĂTÍ vb. v. ispăşi, îndura, pedepsi, plăti, răzbuna.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RĂSPLĂTÍ, răsplătesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva o recompensă, o plată (materială sau morală) pentru ceea ce a făcut; a recompensa. ♦ A despăgubi. 2. (Rar) A plăti pentru altul, a ispăşi. – Din bg. răzplatja, scr. rasplatiti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A RĂSPLĂT//Í ~ésc tranz. 1) (datorii, servicii etc.) A întoarce înapoi. 2) (pagube, prejudicii) A plăti atât cât costă; a despăgubi; a compensa; a repara. 3) (fapte de rea-credinţă) A trata cu răsplata cuvenită; a răzbuna. /răs- + a plăti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE RĂSPLĂT//Í mă ~ésc intranz. 1) A răsplăti manifestând un interes deosebit. 2) A cauza un rău drept răsplată pentru prejudiciile aduse anterior; a se răfui; a se socoti. /răs- + a plăti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
răsplátă s. f., g.-d. art. răsplăţii; pl. răsplăţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
răsplătí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răsplătésc, imperf. 3 sg. răsplăteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. răsplăteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RĂSPLÁTĂ s. 1. v. recompensă. 2. v. pedeapsă.
(Dicţionar de sinonime)
RĂSPLÁTĂ s. v. răzbunare.
(Dicţionar de sinonime)
RĂSPLĂTÍ vb. 1. v. recompensa. 2. a compensa, a despăgubi, (înv. şi pop.) a mulţumi, (prin Transilv.) a potoli, (înv.) a dezdăuna. (L-a ~ pentru paguba suferită.) 3. v. răscumpăra. 4. v. pedepsi.
(Dicţionar de sinonime)
RĂSPLĂTÍ vb. v. ispăşi, îndura, pedepsi, plăti, răzbuna.
(Dicţionar de sinonime)