răspundere dex - definiţie, sinonime, conjugare
RĂSPÚNDE, răspúnd, vb. III. 1. Intranz. şi tranz. A da un răspuns la o întrebare sau la cuvintele adresate de cineva. ♦ Intranz. A face (în mod satisfăcător sau nesatisfăcător) dovada cunoştinţelor sale în faţa unui examinator. 2. Intranz. A reacţiona prin vorbe, gesturi, atitudini la acţiuni, solicitări, provocări etc.; a replica, a riposta, a obiecta. ♦ A interveni într-o discuţie (publică), combătând (oral sau în scris) teza cuiva. ♦ A scrie cuiva de la care s-a primit o scrisoare. 3. Intranz. A constitui o explicaţie la o întrebare. 4. Intranz. A da urmare unui apel; a da ascultare unei chemări, a se supune. ♦ A lămuri o problemă la cererea sau la sesizarea cuiva. 5. Intranz. Fig. A satisface. ♦ (Înv.) A se potrivi, a corespunde. 6. Intranz. A avea comunicaţie cu..., a străbate până la... ♦ (Despre senzaţii fizice sau psihice) A se face simţit, a se transmite; a răzbate, a răsuna. 7. Refl. (Înv.) A comunica cu cineva, a ţine legătura cu o persoană sau cu un grup de persoane. 8. Intranz. A da socoteală, a fi responsabil, a-şi lua răspunderea pentru faptele sale sau ale altcuiva, a garanta pentru cineva. 9. Tranz. (Înv.) A achita, a plăti o sumă de bani. [Prez. ind. şi: (reg.) răspunz] – Lat respondere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RĂSPÚNDERE, răspunderi, s.f. Faptul de a răspunde; obligaţia de a răspunde de îndeplinirea unei acţiuni, sarcini etc.; responsabilitate. ♢ Expr. A trage (sau a chema pe cineva) la răspundere = a obliga pe cineva să dea socoteală de faptele sale, a cere cuiva socoteală. A avea simţ de răspundere sau simţul răspunderii = a fi conştient de însemnătatea sarcinilor asumate sau primite, a lucra cu râvnă şi seriozitate pentru executarea lor. Pe răspunderea cuiva = pe garanţia (morală sau materială a) cuiva. ♦ (Jur.) Consecinţă rezultată din neîndeplinirea unei obligaţii legale. – V. răspunde.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE RĂSPÚNDE mă răspúnd intranz. pop. A ţine legături (unul cu altul); a comunica reciproc. /<lat. respondere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RĂSPÚNDER//E ~i f. Atitudine respon-sabilă de obligaţiile proprii; responsabilitate. Lucrează cu toată ~ea. ♢ A purta ~ a fi responsabil. A avea simţ de ~ (sau simţul ~ii) a-şi da seama de importanţa sarcinilor ce urmează a fi realizate. Lipsă de ~ atitudine indiferentă faţă de obligaţiile proprii. A trage (sau a chema) pe cineva la ~ a cere cuiva socoteală în faţa unor instanţe. Pe ~ea cuiva pe garanţia cuiva. /v. a răspunde
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

răspúnde (răspúnd, răspúns), vb. – 1. A contesta, a replica. – 2. A corespunde, a avea aceleaşi deprinderi. – 3. A fi conform cu ceea ce se aşteaptă. – 4. A replica, a riposta. – 5. A fi obligat, a garanta. – 6. A încredinţa, a certifica. – 7. A plăti, a da socoteală. – 8. A privi spre, a a fi situat, a comunica. – 9. A trece, a străbate. – Mr. respun(ere), istr. respundesc. Lat. respondĕre (Densusianu, Hlr., 147; Puşcariu 1446; REW 7400), cf. it. rispondere, port. respondre, fr. répondre, sp., port. responder. Prez. sing. are două forme răspund (răspunz), răspunzi, cf. să răspundă (să răspunză). Uz general (ALR, II, 26). Der. răspuns, s.n. (ripostă, replică; înv., socoteală), din lat. responsum; răspundere, s.f. (responsabilitate); răspunzător, adj. (responsabil); nerăspunzător, adj. (iresponsabil). – Cf. corespunde.
(Dicţionarul etimologic român)

răspúnde vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răspúnd, perf. s. 1 sg. răspúnsei, 1 pl. răspúnserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. răspúndă; part. răspúns
(Dicţionar ortografic al limbii române)

răspúndere s. f., g.-d. art. răspúnderii; pl. răspúnderi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RĂSPÚNDE vb. 1. v. replica. 2. a întoarce, a replica. (I-a ~ vreo două!) 3. v. garanta. 4. v. corespunde.
(Dicţionar de sinonime)

RĂSPÚNDE vb. v. achita, lichida, onora, plăti.
(Dicţionar de sinonime)

RĂSPÚNDERE s. 1. v. îndatorire. 2. responsabilitate, (înv.) răspuns, răspunzătate. (Lucrează cu toată ~.) 3. v. sarcină.
(Dicţionar de sinonime)

RĂSPÚNDERE s. v. achitare, lichidare, onorare, plată, plătire, răspuns.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A răspunde ≠ a întreba
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ra ras rasp raspu raspun

Cuvinte se termină cu literele: re ere dere ndere undere