RĂSPÚNDE, răspúnd, vb. III. 1. Intranz. şi tranz. A da un răspuns la o întrebare sau la cuvintele adresate de cineva. ♦ Intranz. A face (în mod satisfăcător sau nesatisfăcător) dovada cunoştinţelor sale în faţa unui examinator. 2. Intranz. A reacţiona prin vorbe, gesturi, atitudini la acţiuni, solicitări, provocări etc.; a replica, a riposta, a obiecta. ♦ A interveni într-o discuţie (publică), combătând (oral sau în scris) teza cuiva. ♦ A scrie cuiva de la care s-a primit o scrisoare. 3. Intranz. A constitui o explicaţie la o întrebare. 4. Intranz. A da urmare unui apel; a da ascultare unei chemări, a se supune. ♦ A lămuri o problemă la cererea sau la sesizarea cuiva. 5. Intranz. Fig. A satisface. ♦ (Înv.) A se potrivi, a corespunde. 6. Intranz. A avea comunicaţie cu..., a străbate până la... ♦ (Despre senzaţii fizice sau psihice) A se face simţit, a se transmite; a răzbate, a răsuna. 7. Refl. (Înv.) A comunica cu cineva, a ţine legătura cu o persoană sau cu un grup de persoane. 8. Intranz. A da socoteală, a fi responsabil, a-şi lua răspunderea pentru faptele sale sau ale altcuiva, a garanta pentru cineva. 9. Tranz. (Înv.) A achita, a plăti o sumă de bani. [Prez. ind. şi: (reg.) răspunz] – Lat respondere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RĂSPÚNS, răspunsuri, s.n. 1. Ceea ce se spune, se scrie, se comunică celui care întrebă ceva; cuvinte spuse, scrise sau transmise printr-un intermediar unei persoane care a întrebat ceva sau s-a adresat cuiva. ♢ Loc. vb. (Pop.) A da (sau a face) răspuns = a răspunde. ♦ Expunere, dovedire a cunoştinţelor în faţa unui examinator. ♦ Ripostă, replică. ♦ Soluţie, dezlegare. 2. Ştire, veste, informaţie. – Din lat. responsum.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SE RĂSPÚNDE mă răspúnd intranz. pop. A ţine legături (unul cu altul); a comunica reciproc. /<lat. respondere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RĂSPÚNS ~uri n. 1) Comunicare (orală sau scrisă) generată de o întrebare pusă de cineva. 2) Expunere a cunoştinţelor la exa-mene. ♢ A chema la ~ a întreba; a chestiona. 3) pop. Vorbă sau acţiune promptă la spusele agresive ale cuiva; ripostă; replică. 4) mat. Soluţionare a unei probleme; dezlegare; rezolvare. /<lat. responsum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
răspúnde (răspúnd, răspúns), vb. – 1. A contesta, a replica. – 2. A corespunde, a avea aceleaşi deprinderi. – 3. A fi conform cu ceea ce se aşteaptă. – 4. A replica, a riposta. – 5. A fi obligat, a garanta. – 6. A încredinţa, a certifica. – 7. A plăti, a da socoteală. – 8. A privi spre, a a fi situat, a comunica. – 9. A trece, a străbate. – Mr. respun(ere), istr. respundesc. Lat. respondĕre (Densusianu, Hlr., 147; Puşcariu 1446; REW 7400), cf. it. rispondere, port. respondre, fr. répondre, sp., port. responder. Prez. sing. are două forme răspund (răspunz), răspunzi, cf. să răspundă (să răspunză). Uz general (ALR, II, 26). Der. răspuns, s.n. (ripostă, replică; înv., socoteală), din lat. responsum; răspundere, s.f. (responsabilitate); răspunzător, adj. (responsabil); nerăspunzător, adj. (iresponsabil). – Cf. corespunde.
(Dicţionarul etimologic român)
răspúnde vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răspúnd, perf. s. 1 sg. răspúnsei, 1 pl. răspúnserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. răspúndă; part. răspúns
(Dicţionar ortografic al limbii române)
răspúns s. n., pl. răspúnsuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RĂSPÚNDE vb. 1. v. replica. 2. a întoarce, a replica. (I-a ~ vreo două!) 3. v. garanta. 4. v. corespunde.
(Dicţionar de sinonime)
RĂSPÚNDE vb. v. achita, lichida, onora, plăti.
(Dicţionar de sinonime)
RĂSPÚNS s. 1. (înv.) răspundere. (Care e ~ul lui?) 2. v. ripostă. 3. v. rezolvare.
(Dicţionar de sinonime)
RĂSPÚNS s. v. dovadă, indicaţie, indiciu, justificare, mărturie, motivare, moti-vaţie, pildă, probă, răspundere, respon-sabilitate, scuză, semn.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A răspunde ≠ a întreba
(Dicţionar de antonime)
Răspuns ≠ întrebare
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RĂSPÚNS, răspunsuri, s.n. 1. Ceea ce se spune, se scrie, se comunică celui care întrebă ceva; cuvinte spuse, scrise sau transmise printr-un intermediar unei persoane care a întrebat ceva sau s-a adresat cuiva. ♢ Loc. vb. (Pop.) A da (sau a face) răspuns = a răspunde. ♦ Expunere, dovedire a cunoştinţelor în faţa unui examinator. ♦ Ripostă, replică. ♦ Soluţie, dezlegare. 2. Ştire, veste, informaţie. – Din lat. responsum.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RĂSPÚNS ~uri n. 1) Comunicare (orală sau scrisă) generată de o întrebare pusă de cineva. 2) Expunere a cunoştinţelor la exa-mene. ♢ A chema la ~ a întreba; a chestiona. 3) pop. Vorbă sau acţiune promptă la spusele agresive ale cuiva; ripostă; replică. 4) mat. Soluţionare a unei probleme; dezlegare; rezolvare. /<lat. responsum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
răspúnde (răspúnd, răspúns), vb. – 1. A contesta, a replica. – 2. A corespunde, a avea aceleaşi deprinderi. – 3. A fi conform cu ceea ce se aşteaptă. – 4. A replica, a riposta. – 5. A fi obligat, a garanta. – 6. A încredinţa, a certifica. – 7. A plăti, a da socoteală. – 8. A privi spre, a a fi situat, a comunica. – 9. A trece, a străbate. – Mr. respun(ere), istr. respundesc. Lat. respondĕre (Densusianu, Hlr., 147; Puşcariu 1446; REW 7400), cf. it. rispondere, port. respondre, fr. répondre, sp., port. responder. Prez. sing. are două forme răspund (răspunz), răspunzi, cf. să răspundă (să răspunză). Uz general (ALR, II, 26). Der. răspuns, s.n. (ripostă, replică; înv., socoteală), din lat. responsum; răspundere, s.f. (responsabilitate); răspunzător, adj. (responsabil); nerăspunzător, adj. (iresponsabil). – Cf. corespunde.
(Dicţionarul etimologic român)
răspúnde vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răspúnd, perf. s. 1 sg. răspúnsei, 1 pl. răspúnserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. răspúndă; part. răspúns
(Dicţionar ortografic al limbii române)
răspúns s. n., pl. răspúnsuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RĂSPÚNDE vb. 1. v. replica. 2. a întoarce, a replica. (I-a ~ vreo două!) 3. v. garanta. 4. v. corespunde.
(Dicţionar de sinonime)
RĂSPÚNDE vb. v. achita, lichida, onora, plăti.
(Dicţionar de sinonime)
RĂSPÚNS s. 1. (înv.) răspundere. (Care e ~ul lui?) 2. v. ripostă. 3. v. rezolvare.
(Dicţionar de sinonime)
RĂSPÚNS s. v. dovadă, indicaţie, indiciu, justificare, mărturie, motivare, moti-vaţie, pildă, probă, răspundere, respon-sabilitate, scuză, semn.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A răspunde ≠ a întreba
(Dicţionar de antonime)
Răspuns ≠ întrebare
(Dicţionar de antonime)