răstălmăcire dex - definiţie, sinonime, conjugare
RĂSTĂLMĂCÍ, răstălmăcesc, vb. IV. Tranz. 1. A explica, a interpreta în mod eronat idei, cuvinte, texte; a explica greşit, a denatura (în mod voit) înţelesul. 2. (Rar) A transpune; a oglindi, a reflecta. – Răs - + tălmăci.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RĂSTĂLMĂCÍRE, răstălmăciri, s.f. Faptul de a răstălmăci; explicare, interpretare (falsă). – V. răstălmăci.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RĂSTĂLMĂC//Í ~ésc tranz. (idei, cuvinte etc.) 1) A tălmăci (intenţionat) în mod eronat; a denatura. 2) rar A tălmăci mai mult decât trebuie. /răs- + a tălmăci
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

răstălmăcí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răstălmăcésc, imperf. 3 sg. răstălmăceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. răstălmăceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

răstălmăcíre s. f., g.-d. art. răstălmăcírii; pl. răstălmăcíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RĂSTĂLMĂCÍ vb. v. denatura.
(Dicţionar de sinonime)

RĂSTĂLMĂCÍRE s. v. denaturare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ra ras rast rasta rastal

Cuvinte se termină cu literele: re ire cire acire macire