răsucit dex - definiţie, sinonime, conjugare
RĂSUCÍ, răsucésc, vb. IV. 1. Tranz. şi intranz. A deforma un corp alungit, prin rotirea în sensuri opuse extremităţilor sale. ♦ A învârti un fir textil în jurul lui însuşi şi în aceeaşi direcţie, pentru a-l face mai rezistent. ♦ A reuni două sau mai multe fire înfăşurând unele în jurul altora. ♦ Tranz. A învârti capetele mustăţilor pentru a le da o anumită formă. 2. Tranz. şi refl. A(-şi) imprima o mişcare de rotaţie; a (se) roti, a (se) întoarce. ♦ Tranz. A mânui sabia, paloşul, pentru a lovi cu ele. 3. Refl. A se întoarce brusc pe loc, schimbându-şi direcţia, poziţia; a se rostogoli. ♢ Expr. (Tranz.) A suci şi a răsuci (pe cineva) = a hărţui (pe cineva) cu întrebări pentru a obţine anumite răspunsuri, mărturisiri etc. 4. Tranz. şi refl. A(-şi) mişca o parte a corpului, schimbându-i poziţia. ♢ Expr. (Tranz.) A răsuci capul cuiva = a scoate din minţi, a zăpăci pe cineva. ♦ Tranz. A-şi luxa o mână, un picior etc. ♦ Tranz. A întoarce gâtul unei păsări cu o mişcare violentă, pentru a-l frânge. 5. Tranz. A învârti cu un gest mecanic un obiect ţinut în mână. 6. Tranz. A strânge un obiect, dându-i forma unui sul. ♦ Spec. A înfăşura cu mâna foiţa în care s-a pus tutun, pentru a face o ţigară. 7. Tranz. A înfăşura, a depăna un fir în jurul unui suport. – Răs- + suci.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RĂSUCÍT, -Ă, răsuciţi, -te, adj. Care a fost supus unei operaţii de răsucire (1). ♦ În formă de spirală. ♦ (Despre ţigări) Făcut cu mâna prin înfăşurarea tutunului într-o foiţă. – V. răsuci.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RĂSUC//Í ~ésc tranz. 1) (aţe, frânghii sârme etc.) A învârti în jurul lui însuşi sau în jurul unui obiect; a suci de mai multe ori. ♢ ~ mustăţile a suci capetele mustăţilor pentru a le da o formă anumită. 2) (corpul sau părţi ale corpului) A suci brusc într-o parte; a întoarce. 3) A face să se răsucească. /răs- + a suci
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE RĂSUC//Í mă ~ésc intranz. 1) A se întoarce brusc într-o parte cu tot corpul. 2) rar A-şi schimba mişcarea în direcţie opusă. /răs- + a suci
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

răsucí vb. ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răsucésc, imperf. 3 sg. răsuceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. răsuceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RĂSUCÍ vb. 1. v. rula. 2. a suci. (Îşi ~ o ţigară.) 3. v. frământa. 4. v. contorsiona. 5. v. încolăci. 6. v. foi. 7. a (se) întoarce, a (se) învârti, a (se) roti, a (se) suci, (reg.) a (se) rotila. (A ~ cheia în broască.)
(Dicţionar de sinonime)

RĂSUCÍ vb. v. deplasa, dezarticula, disloca, luxa, scrânti, suci.
(Dicţionar de sinonime)

RĂSUCÍT adj. 1. v. filat. 2. v. contorsionat. 3. (rar) torsat, torsionat. (O bară ~.) 4. curbat, în-covoiat, îndoit, întors, strâmb, strâmbat. (Cui ~.) 5. curbat, încovoiat, îndoit, strâmb. (Fiare ~.) 6. întors, învârtit, rotit, sucit. (A lăsat cheia ~ în broască.) 7. încolăcit, înfăşurat, învălătucit, sucit. (Val de pânză ~.)
(Dicţionar de sinonime)

RĂSUCÍT adj. v. deplasat, dezarticulat, dislocat, luxat, scrântit, sucit.
(Dicţionar de sinonime)

RĂSUCÍT s. v. răsucire.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A răsuci ≠ a desuci, a dezrăsuci
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ra ras rasu rasuc rasuci

Cuvinte se termină cu literele: it cit ucit sucit asucit