răsuflătoare dex - definiţie, sinonime, conjugare
RĂSUFLĂTÓR, -OÁRE, răsuflători, -oare, adj., s.f., s.n. 1. Adj. (Rar) Care înlesneşte respiraţia. 2. S.f. Deschizătură (de aerisire) prin care un spaţiu închis comunică cu exteriorul. 3. S.f. Canal de evacuare a aerului şi a gazelor la turnarea metalului lichid în forme, servind la verificarea umplerii formei. 4. S.n. Tub de evacuare a gazelor de ardere dintr-un motor cu ardere internă. – Răsufla + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RĂSUFLĂT//OÁRE ~óri f. Deschizătură mică prin care se face aerisirea unei încăperi sau a unui recipient. ~ la beci. /a răsufla + suf. ~toare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RĂSUFLĂT//ÓR ~oáre n. 1) Tub de evacuare a gazelor dintr-un motor cu ardere internă. 2) metal. Canal de evacuare a aerului şi a gazelor la turnarea metalului lichid în forme. /a răsufla + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

răsuflătoárea-pământului s. f. (sil. -flă-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

răsuflătoáre (deschizătură de aerisire) s. f. (sil. -flă-), g.-d. art. răsuflătórii; pl. răsuflătóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

răsuflătór adj. m. (sil. -flă-), pl. răsuflătóri; f. sg. şi pl. răsuflătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

răsuflătór (tub de evacuare) s. n. (sil. -flă-), pl. răsuflătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RĂSUFLĂTOAREA-PĂMÂNTULUI s. v. gogoaşă.
(Dicţionar de sinonime)

RĂSUFLĂTOÁRE s. (înv.) răsuflare, răsuflătură. (~ practicată într-un perete.)
(Dicţionar de sinonime)

RĂSUFLĂTOÁRE s. v. supapă, ventil.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ra ras rasu rasuf rasufl

Cuvinte se termină cu literele: re are oare toare atoare