răsuflător dex - definiţie, sinonime, conjugare

răsuflător

RĂSUFLĂTÓR, -OÁRE, răsuflători, -oare, adj., s.f., s.n. 1. Adj. (Rar) Care înlesneşte respiraţia. 2. S.f. Deschizătură (de aerisire) prin care un spaţiu închis comunică cu exteriorul. 3. S.f. Canal de evacuare a aerului şi a gazelor la turnarea metalului lichid în forme, servind la verificarea umplerii formei. 4. S.n. Tub de evacuare a gazelor de ardere dintr-un motor cu ardere internă. – Răsufla + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RĂSUFLĂT//ÓR ~oáre n. 1) Tub de evacuare a gazelor dintr-un motor cu ardere internă. 2) metal. Canal de evacuare a aerului şi a gazelor la turnarea metalului lichid în forme. /a răsufla + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

răsuflătór adj. m. (sil. -flă-), pl. răsuflătóri; f. sg. şi pl. răsuflătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

răsuflătór (tub de evacuare) s. n. (sil. -flă-), pl. răsuflătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ra ras rasu rasuf rasufl

Cuvinte se termină cu literele: or tor ator lator flator