RĂSUFLÁ, răsúflu, vb. I. 1. Intranz. şi tranz. (Pop.) A respira. 2. Intranz. A-şi reveni după o emoţie, după o grijă, o apăsare, după un efort fizic, a simţi o uşurare după o stare de încordare. ♦ A face popas, a sta să se odihnească. ♦ A avea linişte, a nu se (mai) simţi în primejdie, a se simţi la adăpost. 3. Intranz. (Despre vase, recipiente, locuri închise) A comunica cu exteriorul, a străbate spre exterior, a lăsa să se scurgă încet fluidul pe care îl conţine, printr-o gaură mică sau printr-o crăpătură; (despre conţinutul unui vas) a ţâşni, a se scurge prin crăpături. ♦ Refl. (Despre unele alimente sau băuturi) A-şi pierde tăria, gustul datorită păstrării într-un vas prost închis sau în condiţii proaste. 4. Intranz., tranz. şi refl. (Pop.) A(-şi) destăinui gândurile şi sentimentele ascunse, apăsătoare, pentru a se linişti. ♦ Intranz. şi tranz. (Despre gânduri sau planuri ascunse) A ajunge la urechile celor care nu ar fi trebuit să afle; a (se) difuza. – Răs- + sufla.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RĂSUFLÁRE, răsuflări, s.f. Acţiunea de a (se) răsufla şi rezultatul ei; respiraţie, răsuflet, răsuflu. ♢ Loc. adj. şi adv. Fără răsuflare = mort. ♢ Loc. adv. Dintr-o răsuflare = dintr-o dată, repede. ♢ Expr. A-şi ţine (sau a-şi opri, a-şi stăpâni) răsuflarea = a se sili să nu respire sau a respira uşor, fără zgomot. A i se curma (sau a i se opri, a-i pieri cuiva) răsuflarea = se zice când cineva este copleşit, sugrumat de o emoţie puternică, de spaimă etc. A-şi da răsuflarea = a muri. ♦ (Concr.) Aerul expirat din plămâni; suflu. ♦ Fig. Adiere uşoară. – V. răsufla.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A RĂSUFLÁ răsúflu 1. intranz. 1) A trage aer în plămâni şi a-l elimina în afară; a respira. ~ greu. 2) A se odihni puţin după un efort; a-şi reveni după o stare de încordare. 3) (despre recipiente) A lăsa să iasă câte puţin conţinutul (printr-un orificiu neobservat). 2. tranz. 1) (informaţii, date secrete etc.) A face să devină cunoscut; a da în vileag. 2) (aer, aburi, gaze etc.) A trage înăuntru şi a da afară. /răs- + a sufla
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE RĂSUFLÁ mă răsúflu intranz. 1) (despre unele alimente, în special băuturi) A-şi pierde tăria şi gustul (din cauza contactului cu aerul). 2) A-şi mărturisi gândurile ascunse. 3) pop. A se epuiza din punct de vedere intelectual. /răs- + a sufla
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RĂSUFL//ÁRE ~ări v. A RĂSUFLA şi A SE RĂSUFLA. ♢ Fără ~ care nu mai răsuflă; mort. A-şi da ~area a înceta din viaţă; a muri. Dintr-o ~ dintr-o dată; în grabă. A i se curma (sau a i se opri, a-i pieri, a i se tăia) cuiva ~area a i se întrerupe cuiva respiraţia din cauza unei emoţii puternice. /v. a răsufla
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
răsuflá vb. (sil. -fla), ind. prez. 1 sg. răsúflu, 3 sg. şi pl. răsúflă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
răsufláre s. f. (sil. -fla-), g.-d. art. răsuflării; pl. răsuflări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RĂSUFLÁ vb. 1. v. respira. 2. a se trezi. (Vinul s-a ~.)
(Dicţionar de sinonime)
RĂSUFLÁ vb. v. afla, auzi, gâfâi, pufăi, sufla.
(Dicţionar de sinonime)
RĂSUFLÁRE s. 1. v. respiraţie. 2. trezire. (~ unei băuturi.)
(Dicţionar de sinonime)
RĂSUFLÁRE s. v. astâmpăr, calm, linişte, odihnă, pace, răgaz, răsuflătoare, re-paus, tihnă, uşurare.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RĂSUFLÁRE, răsuflări, s.f. Acţiunea de a (se) răsufla şi rezultatul ei; respiraţie, răsuflet, răsuflu. ♢ Loc. adj. şi adv. Fără răsuflare = mort. ♢ Loc. adv. Dintr-o răsuflare = dintr-o dată, repede. ♢ Expr. A-şi ţine (sau a-şi opri, a-şi stăpâni) răsuflarea = a se sili să nu respire sau a respira uşor, fără zgomot. A i se curma (sau a i se opri, a-i pieri cuiva) răsuflarea = se zice când cineva este copleşit, sugrumat de o emoţie puternică, de spaimă etc. A-şi da răsuflarea = a muri. ♦ (Concr.) Aerul expirat din plămâni; suflu. ♦ Fig. Adiere uşoară. – V. răsufla.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE RĂSUFLÁ mă răsúflu intranz. 1) (despre unele alimente, în special băuturi) A-şi pierde tăria şi gustul (din cauza contactului cu aerul). 2) A-şi mărturisi gândurile ascunse. 3) pop. A se epuiza din punct de vedere intelectual. /răs- + a sufla
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RĂSUFL//ÁRE ~ări v. A RĂSUFLA şi A SE RĂSUFLA. ♢ Fără ~ care nu mai răsuflă; mort. A-şi da ~area a înceta din viaţă; a muri. Dintr-o ~ dintr-o dată; în grabă. A i se curma (sau a i se opri, a-i pieri, a i se tăia) cuiva ~area a i se întrerupe cuiva respiraţia din cauza unei emoţii puternice. /v. a răsufla
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
răsuflá vb. (sil. -fla), ind. prez. 1 sg. răsúflu, 3 sg. şi pl. răsúflă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
răsufláre s. f. (sil. -fla-), g.-d. art. răsuflării; pl. răsuflări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RĂSUFLÁ vb. 1. v. respira. 2. a se trezi. (Vinul s-a ~.)
(Dicţionar de sinonime)
RĂSUFLÁ vb. v. afla, auzi, gâfâi, pufăi, sufla.
(Dicţionar de sinonime)
RĂSUFLÁRE s. 1. v. respiraţie. 2. trezire. (~ unei băuturi.)
(Dicţionar de sinonime)
RĂSUFLÁRE s. v. astâmpăr, calm, linişte, odihnă, pace, răgaz, răsuflătoare, re-paus, tihnă, uşurare.
(Dicţionar de sinonime)