răsunător dex - definiţie, sinonime, conjugare

răsunător

[Sinonime]
RĂSUNĂTÓR, -OÁRE, răsunători, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care sună puternic şi prelung; care se aude de (sau până) departe. ♦ (Despre spaţii) În care se împrăştie sau se concentrează zgomote, sunete. ♦ Fig. Care produce uimire, care impresionează puternic; care este de mare efect; extrem de mare. – Răsuna + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RĂSUNĂTÓR1 adv. Cu răsunet. / a răsuna + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RĂSUNĂT//ÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care răsună; rezonant. Cu glas ~. 2) (de-spre spaţii) Care măreşte intensitatea şi durata sunetului. 3) fig. Care are mare răsunet; care produce o impresie puternică; care are rezonanţă. Succes ~. / a răsuna + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

răsunătór adj. m., pl. răsunătóri; f. sg. şi pl. răsunătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RĂSUNĂTÓR adj. 1. v. puternic. 2. v. sonor.
(Dicţionar de sinonime)

RĂSUNĂTÓR adj. v. strălucit, strălucitor.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ra ras rasu rasun rasuna

Cuvinte se termină cu literele: or tor ator nator unator