rătăcitor

RĂTĂCITÓR, -OÁRE, rătăcitori, -oare, adj. Care rătăceşte; care umblă din loc în loc fără odihnă. – Rătăci + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RĂTĂCIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) fig. Care rătăceşte. Stele ~oare. /a (se) rătăci + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

rătăcitór adj. m., pl. rătăcitóri; f. sg. şi pl. rătăcitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RĂTĂCÍTOR adj., s. v. hoinar.
(Dicţionar de sinonime)