răzăluire

RĂZĂLUÍ, răzăluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A răzui. – Din răzălău.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RĂZĂLUÍRE, răzăluiri, s.f. (Reg.) Acţiunea de a răzălui şi rezultatul ei; răzăluială, răzuire. – V. răzălui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

răzăluí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răzăluiésc, imperf. 3 sg. răzăluiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. răzăluiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

răzăluíre s. f., g.-d. art. răzăluírii; pl. răzăluíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

răzăluí, răzăluiésc, vb. IV (reg.) 1. a răzui. 2. a pili.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
RĂZĂLUÍ vb. v. rade, răzui.
(Dicţionar de sinonime)