răzătoare dex - definiţie, sinonime, conjugare
RĂZĂTOÁRE, răzători, s.f. 1. Obiect de forme şi de dimensiuni diferite, întrebuinţat în bucătărie pentru ras legume, fructe, caşcaval etc.; răzuitoare. 2. Obiect de lemn sau de oţel, în formă de lamă, aşezat la intrarea unei case, de care se rade noroiul de pe încălţăminte. – Rade + suf. -ătoare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RÂZĂTÓR, -OÁRE, râzători, -oare, adj. Care râde, care răspândeşte voie bună, veselie, bună dispoziţie peste tot; vesel. – Râde + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RĂZĂTOÁRE răzătóri f. 1) Unealtă de uz casnic folosită pentru ras produse alimentare (legume, fructe, brânză etc.); răzuitor. A da prin răzătoare. 2) Obiect format din una sau mai multe lame paralele, fixat la intrarea într-o casă, de care se rade noroiul de pe încălţăminte. [G.-D. răzătorii] /a roade + suf. ~ătoare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RÂZĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care râde; care manifestă veselie. Ochi ~ori. 2) fig. Care ia în râs pe cineva; care face haz pe seama cuiva; zeflemitor. /a râde + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

răzătoáre s. f., g.-d. art. răzătórii; pl. răzătóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

râzătór adj. m., pl. râzătóri; f. sg. şi pl. râzătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

porumbél-râzătór s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RĂZĂTOÁRE s. răzuitoare, (Transilv. şi Ban.) răzălău. (~ pentru morcovi.)
(Dicţionar de sinonime)

RÂZĂTÓR adj. v. vesel, voios.
(Dicţionar de sinonime)

RĂZĂTÓR s. v. otic, răvar.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ra raz raza razat razato

Cuvinte se termină cu literele: re are oare toare atoare