răzbate

RĂZBÁTE, răzbát, vb. III. 1. Intranz. A-şi face, a-şi croi drum prin..., a înainta cu greu, înlăturând obstacolele; a străbate, a pătrunde. 2. Intranz. A răzbi (2), a izbuti. 3. Intranz. A umbla în lung şi în larg; a cutreiera, a colinda. 4. Tranz. (Despre stări, sentimente) A pune stăpânire cu putere pe cineva; a birui, a învinge, a copleşi, a răzbi (4). – Răz- + bate.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RĂZBÁTE răzbát intranz. 1) A intra (într-un mediu), avansând cu greu; a penetra; a pătrunde; a răzbi. 2) fig. A ajunge, învingând obstacole; a răzbi; a izbuti. N-a putut răzbate prin mulţime. 3) rar A umbla în lung şi în lat; a cutreiera. /răz- + a bate
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

răzbáte vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răzbát, 1 pl. răzbátem; part. răzbătút
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RĂZBÁTE vb. 1. v. pătrunde. 2. a străbate. (Nu putea ~ prin mulţime.) 3. v. ajunge. 4. a pătrunde, a se strecura. (Frigul ~ în casă.)
(Dicţionar de sinonime)

RĂZBÁTE vb. v. bate, birui, colinda, copleşi, cuprinde, cutreiera, înfrânge, întrece, învinge, parcurge, răzbi, străbate, târgui, tocmi, vântura.
(Dicţionar de sinonime)