RĂZBÍ, răzbesc, vb. IV. 1. Intranz. A-şi face drum, a străbate (anevoie), a trece peste piedici; a răzbate. 2. Intranz. A ajunge undeva înlăturând obstacolele. ♦ A izbuti, a reuşi. ♦ (Despre sunete, zgomote etc.) A se face auzit, a ajunge până la... ♦ (Despre mirosuri) A se răspândi. 3. Tranz. A învinge, a înfrânge, a răpune. ♦ ♢ Expr. A răzbi (pe cineva) cu bătaia = a bate (pe cineva) foarte tare. 4. Tranz. (Despre stări fizice sau sufleteşti) A cuprinde, a birui, a copleşi. 5. Tranz. şi intranz. A termina, a prididi, a isprăvi. – Din sl. razbiti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RĂZBÍT, -Ă, răzbiţi, -te, adj. 1. (Despre piedici, obstacole etc.) Peste care s-a trecut, care a fost depăşit (cu efort mare). 2. (Despre oameni) Care este biruit, copleşit de durere, de greutăţi etc. – V. răzbi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A RĂZB//Í ~ésc 1. tranz. (despre sentimente, senzaţii, stări etc.) A cuprinde pe de-a-ntregul; a pătrunde. L-a răzbit oboseala. 2. intranz. 1) A intra (într-un mediu), avansând cu greu; a penetra; a pătrunde; a răzbate. 2) fig. A ajunge, învingând obstarole; a răzbate. /<sl. razbiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
răzbí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răzbésc, imperf. 3 sg. răzbeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. răzbeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
răzbít adj. m., pl. răzbíţi; f. sg. răzbítă, pl. răzbíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RĂZBÍ vb. 1. v. pătrunde. 2. v. ajunge. 3. v. depăşi. 4. v. prididi. 5. a(-l) copleşi, a(-l) cuprinde, (înv.) a(-l) răzbate. (Îl ~ setea.) 6. a(-l) ajunge, a(-l) birui, a(-l) copleşi, a(-l) covârşi, a(-l) cuprinde, a(-l) înfrânge, a(-l) învinge, a(-l) podidi, a(-l) prinde, a(-l) toropi, (înv.) a(-l) preacovârşi, (fig.) a(-l) doborî, a(-l) lovi. (L-a ~ oboseala.) 7. v. copleşi, a(-l) covârşi, a(-l) cuprinde, a(-l) împovăra, a(-l) năpădi, (pop.) a(-l) prididi, (înv.) a(-l) supune, (fig.) a(-l) apăsa, a(-l) doborî, a(-l) răpune. (L-au ~ grijile, necazurile.)
(Dicţionar de sinonime)
RĂZBÍ vb. v. bate, birui, izbi, izbândi, izbuti, înfrânge, întrece, învinge, lovi, reuşi, sfărâma, zdrobi.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RĂZBÍT, -Ă, răzbiţi, -te, adj. 1. (Despre piedici, obstacole etc.) Peste care s-a trecut, care a fost depăşit (cu efort mare). 2. (Despre oameni) Care este biruit, copleşit de durere, de greutăţi etc. – V. răzbi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
răzbí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răzbésc, imperf. 3 sg. răzbeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. răzbeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
răzbít adj. m., pl. răzbíţi; f. sg. răzbítă, pl. răzbíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RĂZBÍ vb. 1. v. pătrunde. 2. v. ajunge. 3. v. depăşi. 4. v. prididi. 5. a(-l) copleşi, a(-l) cuprinde, (înv.) a(-l) răzbate. (Îl ~ setea.) 6. a(-l) ajunge, a(-l) birui, a(-l) copleşi, a(-l) covârşi, a(-l) cuprinde, a(-l) înfrânge, a(-l) învinge, a(-l) podidi, a(-l) prinde, a(-l) toropi, (înv.) a(-l) preacovârşi, (fig.) a(-l) doborî, a(-l) lovi. (L-a ~ oboseala.) 7. v. copleşi, a(-l) covârşi, a(-l) cuprinde, a(-l) împovăra, a(-l) năpădi, (pop.) a(-l) prididi, (înv.) a(-l) supune, (fig.) a(-l) apăsa, a(-l) doborî, a(-l) răpune. (L-au ~ grijile, necazurile.)
(Dicţionar de sinonime)
RĂZBÍ vb. v. bate, birui, izbi, izbândi, izbuti, înfrânge, întrece, învinge, lovi, reuşi, sfărâma, zdrobi.
(Dicţionar de sinonime)