războinic dex - definiţie, sinonime, conjugare

războinic

[Sinonime]
RĂZBÓINIC, -Ă, războinici, -ce, s.m., adj. 1. S.m. Luptător, ostaş care ia parte la un război1. 2. Adj. Care ţine de război1, privitor la război1, de război1. 3. Adj. Căruia îi place lupta; bătăios. – Din sl. razbojnikŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RĂZBÓINI//C1 ~că (~ci, ~ce) şi substantival 1) Care ţine de război; propriu războiului. 2) Care manifestă plăcerea de a se război; căruia îi place să se bată. /<sl. razbojniku
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RĂZBÓINI//C2 ~ci m. înv. Ostaş care participa la un război; luptător. /<sl. razbojniku
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

răzbóinic s. m., adj. m., pl. răzbóinici; f. sg. răzbóinică, pl. răzbóinice
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RĂZBÓINIC s. v. bandit, hoţ, pungaş, tâlhar.
(Dicţionar de sinonime)

RĂZBÓINIC s., adj. 1. s. luptător. 2. adj. v. agresiv. 3. adj. (rar) marţial. (Comandantul are un aer ~) 4. adj. (înv.) războiesc, războinicesc, rezbelic, rezbelnic. (Dansuri ~.)
(Dicţionar de sinonime)

RĂZBÓINIC s., adj. v. asasin, criminal, omorâtor, ucigaş.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ra raz razb razbo razboi

Cuvinte se termină cu literele: ic nic inic oinic boinic