răzbubuire dex - definiţie, sinonime, conjugare
RĂZBUBUÍ, pers. 3 răzbúbuie, vb. IV. Intranz. (Despre surse de zgomote, p. ext. despre locul în care se fac auzite zgomotele) A bubui tare, a detuna; a mugi, a clocoti. – Răz- + bubui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RĂZBUBUÍRE, răzbubuiri, s.f. Acţiunea de a răzbubui şi rezultatul ei. – V. răzbubui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RĂZBUBUÍ răzbúbuie intranz. pop. (despre zgomote şi despre locurile unde se propagă) A bubui cu putere; a răsuna foarte puternic; a vui tare; a detuna. /răz- + a bubui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

răzbubuí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. răzbúbuie, imperf. 3 sg. răzbubuiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)

răzbubuíre s. f., g.-d. art. răzbubuírii; pl. răzbubuíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RĂZBUBUÍ vb. v. bubui, detuna, dudui, trăsni, tuna, vui.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ra raz razb razbu razbub

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire buire ubuire