răzbunat dex - definiţie, sinonime, conjugare
RĂZBUNÁ, răzbún, vb. I. I. 1. Refl. şi intranz. A-şi face singur dreptate, pedepsind pe cel de la care a suferit un rău, o nedreptate. ♦ A-şi vărsa focul, mânia, necazul pe cineva. 2. Tranz. A da satisfacţie cuiva care nu este în măsură să-şi facă singur dreptate, pedepsind în numele lui pe cel de la care a suferit un rău. ♦ A răscumpăra (4). II. (Pop.) 1. Refl. (La pers. 3) A se face vreme bună, a se lumina, a se însenina. ♦ (Despre nori) A se împrăştia. 2. Tranz. (În expr.) A răzbuna (pe cineva) de inimă sau (refl.) a i se răzbuna (cuiva) inima = a (se) înveseli. – Răz- + bun.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RĂZBUNÁT, -Ă, răzbunaţi, -te, adj. Căruia i s-a făcut dreptate, i s-a dat satisfacţie (răufăcătorul fiind pedepsit); (despre fapte) pedepsit, plătit. – V. răzbuna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RĂZBUNÁ răzbún tranz. (acte de rea-credinţă) A trata cu răsplata cuvenită; a răsplăti. ~ ruşinea îndurată. /răz- + bun
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE RĂZBUNÁ mă răzbún intranz. 1) A-şi da satisfacţie; a-şi face dreptate (pedepsind pe ofensator). 2) fig. (despre vreme) A se schimba în bine; a se însenina. /răz- + bun
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

răzbuná vb., ind. prez. 1 sg. răzbún, 3 sg. şi pl. răzbúnă; conj. prez. 3 sg. şi pl. răzbúne
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RĂZBUNÁ vb. 1. (înv.) a se izbândi. (S-a ~ crunt pe el.) 2. (înv.) a răscumpara. (A ~ sângele celui ucis.) 3. a pedepsi, (înv.) a răsplăti, (fig.) a spăla. (A ~ ruşinea îndurată.)
(Dicţionar de sinonime)

RĂZBUNÁ vb. v. ameliora, destrăma, îmbunătăţi, împrăştia, îndrepta, înfiripa, însănătoşi, însenina, întrema, înzdrăveni, lecui, limpezi, lumina, reface, restabili, ridica, risipi, spulbera, tămădui, vindeca.
(Dicţionar de sinonime)

RĂZBUNÁT adj. pedepsit, (fig.) plătit. (O faptă ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ra raz razb razbu razbun

Cuvinte se termină cu literele: at nat unat bunat zbunat