răzeș dex - definiţie, sinonime, conjugare

răzeș

[Sinonime]
RĂZÉŞ, răzeşi, s.m. (În evul mediu, în Moldova) Ţăran liber, organizat în obşti, care stăpânea în comun pământul satului de care aparţinea, dar lucra independent (împreună cu familia) lotul agricol repartizat; moşnean; p. gener. ţăran liber, posesor de pământ. – Din magh. részes.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RĂZÉŞ ~i m. (în Moldova medievală) Ţăran liber care stăpînea în devălmăşie o bucată de pământ din moşia satului, transmis prin moştenire; moşnean. /<ung. részes
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

răzéş (răzéşi), s.m. – Înv., în Mold., ţăran proprietar, boiernaş care aparţinea unei colectivităţi de oameni liberi care nu plăteau impozite şi datorau numai sprijin militar. În 1850 erau cam 50.000. – Var. rezeş, rezaş, răzaş şi der. Mag. részes „copropietar”, de la rész „parte” (Cihac, II, 523; Rosetti, BL, IX, 72-9; Rosetti, Mélanges, 381-8). Alte explicaţii sînt mai puţin convingătoare: din sl. reža „parte” (Densusianu, GS, IV, 409), care este acelaşi cuvînt mag.; din tc. erzeş „copărtaş la un teren” (Philippide, II, 378); din lat. radius „hotar” (Giuglea, Dacor., I, 496); din pol. rycerz ‹ germ. Ritter „călăreţ” (Nandriş, RF, I, 325-9). Der. răzeşie, s.f. (proprietate); răzăşesc, adj. (de răzeş); răzeşime, s.f. (mulţime de răzeşi); răzeşiţă, s.f. (nevastă de răzeş).
(Dicţionarul etimologic român)

răzéş s. m., pl. răzéşi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RĂZÉŞ s. v. moşnean.
(Dicţionar de sinonime)

RĂZÉŞ s. v. vecin.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ra raz raze

Cuvinte se termină cu literele: es zes azes