RĂZGHINÁ, răzghín, vb. I. Refl. (Reg.; mai ales despre animale) A-şi rupe picioarele, depărtându-le prea mult unul de altul; p. gener. a se rupe. – Răz- + [îm]bina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RĂZGHINÁRE, răzghinări, s.f. (Reg.) Acţiunea de a se răzghina şi rezultatul ei. – V. răzghina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
răzghiná vb., ind. prez. 1 sg. răzghín, 3 sg. şi pl. răzghínă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
răzghináre s. f., g.-d. art. răzghinării; pl. răzghinări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RĂZGHINÁRE, răzghinări, s.f. (Reg.) Acţiunea de a se răzghina şi rezultatul ei. – V. răzghina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
răzghináre s. f., g.-d. art. răzghinării; pl. răzghinări
(Dicţionar ortografic al limbii române)