RĂZJUDECÁ, răzjúdec, vb. I. Tranz. A supune în repetate rânduri judecăţii, a reflecta din nou sau în repetate rânduri asupra unei probleme. – Răz- + judeca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RĂZJUDECÁT, -Ă, răzjudecaţi, -te, adj. Judecat în repetate rânduri, supus din nou reflecţiei. – V. răzjudeca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
răzjudecá vb., ind. prez. 1 sg. răzjúdec, 3 sg. şi pl. răzjúdecă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RĂZJUDECÁT, -Ă, răzjudecaţi, -te, adj. Judecat în repetate rânduri, supus din nou reflecţiei. – V. răzjudeca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)