RĂZLÉŢ, -EÁŢĂ, răzleţi, -e, adj. 1. (Despre fiinţe) Care s-a depărtat de ceilalţi, care a rămas singur. ♦ (Şi adv.) Situat la distanţă (unul de altul). ♦ (Despre sunete) Lipsit de legătură, de continuitate; izolat; sporadic. 2. Care rătăceşte din loc în loc; pribeag, înstrăinat, hoinar. ♦ (Despre privire, ochi) Rătăcit, pierdut. – Din răzleţi (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RĂZLEŢÍ, răzleţesc, vb. IV. 1. Refl. A se îndepărta de un grup, a pleca (de lângă...). 2. Refl. şi tranz. A (se) răspândi în direcţii diferite; a (se) împrăştia, a (se) risipi. – Probabil răz- + lăţi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RĂZL//ÉŢ ~eáţă (~éţi, ~éţe) 1) Care este situat aparte; despărţit de mediul din jur; separat; izolat. Sate ~eţe. 2) Care rătăceşte din loc în loc; în stare de vagabondaj. 3) (despre sunete, vorbe etc.) Care este lipsit de legătură; fără continuitate; izolat; sporadic. 4) rar (despre ochi, priviri) Care exprimă dezorientare; rătăcit. /v. a (se) răzleţi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A RĂZLEŢ//Í ~ésc tranz. A face să se răzleţească. /răz- + a lăţi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE RĂZLEŢ//Í mă ~ésc intranz. 1) (de-spre fiinţe) A se separa de grup. 2) rar (despre elemente ale unui ansamblu) A se răspândi în direcţii diferite; a se împrăştia; a se risipi. /răz- + a se lăţi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
răzléţ adj. m., pl. răzléţi; f. sg. răzleáţă, pl. răzléţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
răzleţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răzleţésc, imperf. 3 sg. răzleţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. răzleţeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RĂZLÉŢ adj., adv. 1. adj. izolat, pribeag, rătăcit, singur, singuratic, solitar. (Se uita la un nor ~.) 2. adj. disparat, izolat. (Elemente ~; amintiri ~.) 3. adj. izolat, sporadic. (Câteva cazuri ~ de îmbolnăvire.) 4. adv. izolat, sporadic, (înv.) sporadiceşte. (Apare ~.)
(Dicţionar de sinonime)
RĂZLEŢÍ vb. 1. a se despărţi, a se izola, a se separa, (pop.) a se răzni, (reg.) a se răzlogi. (O oaie care s-a ~ de turmă.) 2. a se pierde, a se rătăci, a se răzni. (Puiul s-a ~ de mamă.) 3. v. împrăştia. 4. a (se) împrăştia, a (se) răspândi, a (se) risipi, (pop.) a (se) năsădi, (înv. şi reg.) a (se) sparge, a (se) spărgălui, (prin Olt. şi Ban.) a (se) sprinji, (înv.) a (se) scociorî, a (se) scodoli. (I s-a ~ întreaga turmă.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Răzleţ ≠ împreună
(Dicţionar de antonime)
A (se) răzleţi ≠ a (se) uni
(Dicţionar de antonime)
A răzleţi ≠ a împreuna, a grămădi
(Dicţionar de antonime)
A se răzleţi ≠ a se grămădi
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RĂZLEŢÍ, răzleţesc, vb. IV. 1. Refl. A se îndepărta de un grup, a pleca (de lângă...). 2. Refl. şi tranz. A (se) răspândi în direcţii diferite; a (se) împrăştia, a (se) risipi. – Probabil răz- + lăţi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A RĂZLEŢ//Í ~ésc tranz. A face să se răzleţească. /răz- + a lăţi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE RĂZLEŢ//Í mă ~ésc intranz. 1) (de-spre fiinţe) A se separa de grup. 2) rar (despre elemente ale unui ansamblu) A se răspândi în direcţii diferite; a se împrăştia; a se risipi. /răz- + a se lăţi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
răzléţ adj. m., pl. răzléţi; f. sg. răzleáţă, pl. răzléţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
răzleţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răzleţésc, imperf. 3 sg. răzleţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. răzleţeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RĂZLÉŢ adj., adv. 1. adj. izolat, pribeag, rătăcit, singur, singuratic, solitar. (Se uita la un nor ~.) 2. adj. disparat, izolat. (Elemente ~; amintiri ~.) 3. adj. izolat, sporadic. (Câteva cazuri ~ de îmbolnăvire.) 4. adv. izolat, sporadic, (înv.) sporadiceşte. (Apare ~.)
(Dicţionar de sinonime)
RĂZLEŢÍ vb. 1. a se despărţi, a se izola, a se separa, (pop.) a se răzni, (reg.) a se răzlogi. (O oaie care s-a ~ de turmă.) 2. a se pierde, a se rătăci, a se răzni. (Puiul s-a ~ de mamă.) 3. v. împrăştia. 4. a (se) împrăştia, a (se) răspândi, a (se) risipi, (pop.) a (se) năsădi, (înv. şi reg.) a (se) sparge, a (se) spărgălui, (prin Olt. şi Ban.) a (se) sprinji, (înv.) a (se) scociorî, a (se) scodoli. (I s-a ~ întreaga turmă.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Răzleţ ≠ împreună
(Dicţionar de antonime)
A (se) răzleţi ≠ a (se) uni
(Dicţionar de antonime)
A răzleţi ≠ a împreuna, a grămădi
(Dicţionar de antonime)
A se răzleţi ≠ a se grămădi
(Dicţionar de antonime)