răzori

RĂZORÍ, răzoresc, vb. IV. Tranz. şi refl. (Rar) A (se) mărgini, a (se) delimita, a (se) învecina. ♦ Tranz. Fig. A tivi, a chenărui. – Din răzor¹.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE RĂZOR//Í mă ~ésc intranz. rar A se afla la hotar cu cineva; a se mărgini; a se megieşi. /Din răzor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

răzorí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răzorésc, imperf. 3 sg. răzoreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. răzoreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RĂZORÍ vb. v. învecina, mărgini.
(Dicţionar de sinonime)