răzuire dex - definiţie, sinonime, conjugare
RĂZUÍ, răzuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta un strat subţire de pe suprafaţa unui lucru cu ajutorul unei unelte speciale. 2. A freca un corp de o unealtă sau cu o unealtă, pentru a obţine un material mărunţit. – Rade + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RĂZUÍRE, răzuiri, s.f. Acţiunea de a răzui şi rezultatul ei; răzuială, răzăluială, răzăluire. – V. răzui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RĂZU//Í ~iésc tranz. 1) (obiecte de lemn, de metal, de piele etc.) A prelucra cu ajutorul răzuitorului. 2) (legume, fructe, caşcaval etc.) A da prin răzătoare; a rade. /a rade + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bun de răzuit izmene expr. (d. – instrumente de tăiat) tocit. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

răzuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răzuiésc, imperf. 3 sg. răzuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. răzuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

răzuíre s. f., g.-d. art. răzuírii; pl. răzuíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RĂZUÍ vb. 1. v. rade. 2. a râcâi, (rar) a scobi. (A ~ pipa spre a o curăţa.)
(Dicţionar de sinonime)

RĂZUÍRE s. 1. răzuială. 2. v. şeveruire.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ra raz razu razui razuir

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire zuire azuire